Cazul Serbia - ghinionul natiunilor mici

Balcanii dau din nou in clocot - la inceputul secolului al XXI-lea, la fel ca la inceputul secolului al XX-lea. Rusia isi trimite flota militara in Mediterana, NATO anunta ca este gata sa-si suplimenteze trupele din Kosovo. Troica SUA-UE-Rusia pentru Kosovo isi inainteaza raportul cu trei zile inainte de termen - astfel incat cei care il vor avea in fata sa aiba timp sa il digere in timpul sfarsitului de saptamana. Rusia se pregateste sa anuleze efectele Tratatului privind Fortele Conventionale in Europa - tocmai pentru a-si putea mari la nevoie efectivele din Transnistria, de exemplu, sau orice alte zone unde ar avea nevoie de o prezenta militara sporita. Uniunea Europeana se prezinta divizata - inca o data ! - la o proba de foc in inima batranului continent. Serbia tine cu dintii de principiul integritatii teritoriale si anunta ca va folosi orice fel de mijloace diplomatice pentru a se opune independentei Kosovo. Regiunile separatiste din fosta Uniune Sovietica - dar si cele din vechea Europa - s-au aliniat la linia de start gata sa isi proclame independenta urmand modelul Kosovo.
In toata aceasta furtuna Romania se prezinta pe mai multe voci. Presedintele Basescu se opune planurilor de independenta pentru Kosovo atragand atentia asupra pericolelor secesioniste. Daca unul trage hais, celalalt trebuie sa traga neaparat cea - asa ca ministrul Apararii, Teodor Melescanu, sustine ca Romania este pregatita chiar si pentru o proclamare unilaterala a independentei Kosovo, iar daca aceasta se va produce, pozitia Bucurestiului va fi conforma cu cea a statelor membre UE si a SUA. Ministrul Afacerilor Externe Adrian Cioroianu prefera sa taca intelepteste. Dupa ce a mitraliat-o pe Condoleezza Rice cu o serie irezistibila de "yes" si s-a tras de bretele cu regele Spaniei, ministrul Cioroianu tace. Tocmai in momentele in care se coace ceva teribil la granitele Romaniei. Pana la urma poate ca este mai bine ca ministrul Cioroianu tace.
Serbia - prin intermediul Kosovo - a devenit terenul de manifestare a confruntarii dintre doi colosi: Statele Unite ale Americii si Federatia Rusa. De la caderea Uniunii Sovietice. Moscova a reusit pe termen mediu sa evite aparitia unei lumi unipolare centrate in jurul Statelor Unite. Nucleul dur al adevaratilor creatori si sprijinitori ai lui Vladimir Putin au reusit sa evite dezastrul total al Rusiei. Imperiul de la Rasarit a reusit sa depaseasca perioada de criza si acum se ridica amenintator, cerand paritate nucleara cu Statele Unite si exercitand presiuni pentru eliminarea eventualului scut anti-racheta din Europa de est. Nici bazele americane din Romania si Bulgaria nu sunt privite cu simpatie.
Pana la urma, incordarea colosilor pentru fasia de pamant numita Kosovo se refera la negocierea altor probleme. Statele Unite au mai eliminat in forta chiar de curand guvernari din state independente pentru a le inlocui cu alte guvernari - cu un succes destul de limitat pana in prezent, mai ales ca este vorba de lumea musulmana. Teoria panslavista a Rusiei nu prea mai sta in picioare - slavii din Balcani se indreapta catre pacea si prosperitatea din Uniunea Europeana. Astfel ca Rusia nu joaca in Kosovo exclusiv de dragul Serbiei. La urma urmei, orice iese de aici, Moscova castiga: prestigiu in cazul in care SUA fac pasul inapoi, sau independenta pentru regiunile separatiste, in cazul in care Kosovo isi proclama independenta. Serbia are doar de pierdut. Iar politicienii de la Bucuresti ar trebui sa fie extrem de atenti - ori de cate ori a avut Serbia de suferit, nici Romaniei nu i-a fost foarte bine...

---

Despre autor: