Targ - Produse traditionale romanesti la Bucuresti
Icoane pe sticla, cozonaci, cas dulce, paine de casa, afumatura, nuci, prune uscate, vin fiert, toate acestea le gasim in Piata Amzei in fiecare zi de sambata si duminica pana in Ziua Nasterii Domnului, la Targul Taranului Roman.  
Cortina de ceata se ridica usor si ne dezvaluie o lume de poveste: cea a taranului roman, a costumelor populare, a bucatelor de sarbatoare si a lemnului sculptat. Suntem pe 8 decembrie, in Piata Amzei din Capitala. Piata care s-a metamorfozat in targ. Targul Taranului Roman. Soarele abia a mijit printre nori, gerul se stinge usor, iar locul lui este luat de voia buna, mancarea sanatoasa, vinul fiert si forfota targovetilor. Ideea a venit de la grupul de initiativa "Radu Anton Roman", care si-a propus sa ne aduca pe noi, cei pierduti in zarva orasului, mai aproape de matca stramoseasca. Rememorand ce a spus Radu Anton Roman, bucatele taranului roman "sunt arhaice, sunt o traditie mai veche chiar si decat lumea noastra, cea pe care o stim, decat istoria pe care o putem numara in ani, documente, date si ruine. Este adevarata noastra istorie: cea a ceaunului cu sarmale, cea a carnatilor, istoria tobei, istoria bucatelor ritualice, a celor ceremoniale."   Mancare de sarbatoare. Bucate ceremoniale au adus si taranii romani la Targ. Carnati, toba, caltabosi, lebar, vin fiert, dar si icoanele, papusile si pictura naiva dau culoare targului. Curiosi din fire, ne-am amestecat printre clienti si am adulmecat niste pastrav afumat. Si din spatele tejghelei se arata un barbat de varsta mijlocie. Ne spune, mandru, ca el i-a pregatit. El si sotia. Adica familia Palistan din Ciughes, Bacau. Si-au inceput afacerea cu peste "de putin timp". Pestii sunt crescuti in propria pastravarie. "Apa din bazine este de izvor, ca avem izvoare in curte", spune Mihai Palistan. Odata crescuti intra pe mana Ionelei, care ii tine la bait, cam o zi si-o noapte. Apoi sunt afumati vreo 10 zile. Odata ce-am aflat povestea pestelui, mergem mai departe si intalnim un vechi prieten, Ion Baciu, care a adus, din Bucovina, pe langa carnati, ciolan si muschi de porc, antricot de manzat si rulada din piept de oaie.   Mestesugarie. De cealalta parte a targului dam de Vasile Moldoveanu, etnolog si profesor de arta populara, dupa cum se recomanda, venit din Moreni, Dambovita. Ne arata cele mai frumoase dintre sculpturile sale: lazile de zestre in miniatura. Acestea sunt sculptate in lemn si decorate cu motive stilizate, "in functie de clasa sociala a fetei de maritat". Nu lipseste nici icoana de vatra, simbolul spiritualitatii crestinesti. Mai departe descoperim si alte lucrari religioase, de data asta pictate pe lemn de brad, dar si tablouri infatisand satul romanesc. Colibe, carute si cai, bancute, toate pictate cu migala pe lemn de Paula Tudor din Chitila, Ilfov. Langa ele, entuziasmata, o gasim pe Magda. Tocmai a cumparat cateva piese de pictura naiva. "Este extraordinar ce am gasit. Toate sunt lucrari de calitate si la preturi bune", afirma tanara doamna. Mai facem cativa pasi si o gasim pe doamna Cristescu, o femeie trecuta de prima tinerete. A cumparat carnati si cascaval afumat. " Ma bucur tare mult ca am putut sa ajung. Produsele sunt bune si merita chiar daca dau mai multi bani pe ele. Mie imi plac in mod deosebit pentru ca imi amintesc de junetea mea", spune femeia. Ne intreptam spre iesire. Lasam in urma targul cu oamenii si povestile lui. maria.belu@jurnalul.ro diana.radu@jurnalul.ro