Dupa lege, partidele se pot "comasa" in doua feluri: prin absorbtie si prin fuziune. "Absorbtie" inseamna ca pestele cel mare inghite pe cel mic: in 2002, Partidul Democrat condus de dl Basescu a absorbit atat de bine partidul d-lui Magureanu, PNR, cu resursele lui umane si materiale cu tot, ca nimeni nu-l mai aminteste macar cu numele, ne-mi-te sa inteleaga ceva din comasarea care s-a petrecut atunci. "Fuziune", in schimb, inseamna topirea ambelor formatiuni politice intr-un nou partid, cu un nume si o identitate politica noi. Asa s-a intamplat in 1993, cand FSN condus de Petre Roman a fuzionat cu minusculul Partid Democrat de dragul unui nou nume, PD-FSN. Intre timp, FSN s-a pierdut in uitare, ca si PNR.
Acum ar urma ca PD si PLD sa realizeze o comasare prin fuziune, la care ambele partide participa, formal, ca parteneri egali. Asta ne duce inevitabil cu gandul la povestea cu conserva de carne in parti egale, tot un cal si-un pui. E imposibil de inteles de ce PD, care depaseste 20 de procente, calificandu-se in liga partidelor mari, ar trebui sa accepte ca prestigiul sau sa fie in balanta cu cel al junei disidente pseudo-liberale conduse de dl Stolojan, recunoscuta ca aripa a PD de procentele obtinute pe seama PD, si nu pe seama electoratului liberal, indarjit in fidelitatea lui fata de PNL istoric. Noul nume ascunde si o dubla eroare de comunicare: renunta la un brand cunoscut in favoarea unei sigle inca misterioase pentru alegatorul-baza, si adopta un acronim care behaie bleg si invita la calambururi ("PeDaLe" pentru bicicleta lui Basescu?). Poate starni doar o oarecare confuzie acustica intre PeNeLe si PeDeLe, dar e departe de a reedita marea operatie "Partidele in oglinda", care a zapacit masiv electoratul in1990, ba chiar si 1996: va amintiti cat de mandru declara sotia unui fruntas PNTCD ca "a votat Ochiul"?
Fuziunea PD-PLD nu poate fi inteleasa decat ca o razbunare a presedintelui, furios pe PD pentru esecul plebiscitului, dar mai ales ingrijorat, pentru perspectiva sumbra pe care acest esec o deschide prezidentialelor din 2009. Asemeni lui Hugo Chavez, perdant al referendumului care urma sa-i asigure dreptul perpetuu de a candida (si spre deosebire de Putin, al carui rezultat recent ii asigura lungi ani de domnie), presedintele Basescu n-a fost sustinut nici de popor, nici de partid. Fiindca PNL nu l-a lasat pe dl Tariceanu sa consimta la alegeri anticipate in 2005, alegerile prezidentiale nu se mai pot organiza de-a valma cu cele parlamentare, cum spera presedintele. Fiindca poporul nu s-a napustit la referendum, cum nu s-a napustit nici sa se alature pensionarilor din Piata Universitatii, dl Basescu a inteles ca va trage la jug pentru PD/PDL in alegerile parlamentare din 2008, dar va trebui sa infrunte apoi singur electoratul, avand in spate tot soiul de rozatoare locale si parlamentare lenevite, care si-au umplut vizuinele pentru patru ierni grele si nu mai depind, ca in 2004, de succesul candidatului Traian Basescu. Prevazator, dl Basescu ii sfatuieste sa nu zgreptane zadarnic pe la usi si le arata pisica.