SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Mi-am dorit sa stau la bloc, in centru, iar la parter sa am un restaurant cu mici si bere, dar fara muzica. In copilarie, la Braila, acesta era idealul de viata la oras. Nu puteam sa-mi doresc altceva, decat ce isi dorea toata lumea.

Acum locuiesc la bloc, in zona Obor, cum s-ar zice, in centru, si pana prin 1995 la parter a functionat un restaurant cu bere si mici, fara muzica. Mi-am implinit visul de copil, insa sunt sigur ca se poate si mai bine. Trebuie doar sa stii din vreme ce-i mai binele. Eu nu l-am stiut. De fapt, l-am stiut, numai ca l-am aflat prea tarziu, cand nu-l mai doream. Mai binele, ca si binele, e o chestiune de definitie. De directie in viata. Am citit, intr-o revista de sociologie, o ancheta cu titlul: Ce-ti doresti de la viata? Raspunsurile subiectilor, cum era si normal, nu semanau unul cu altul. Pe o a doua coloana, subiectii trebuiau sa spuna ce au facut sau ce intentioneaza sa faca pentru a obtine de la viata ce-au vrut si ce vor inca. Daca pe prima coloana lucrurile erau clare, pe a doua aproape toti subiectii ocoleau raspunsul direct, care ar fi trebuit sa fie "Nimic", si numarau pricinile care i-au impiedicat sa fie alti oameni, cu alta situatie. Analiza raspunsurilor la intrebarea a doua obliga la o concluzie, si anume ca directia in viata e o problema de definitie, de determinare timpurie.