La capataiul mortului pui o lumanare. La capataiul ora­sului decedat sunt bune si farurile. Farurile de sub mii si mii de capote, sub care fumega in­telepciunea soferului de pe urma: "Doma€™le, mai bine o iau pe jos!". In fiecare seara la televizor ne ocupam de nervii din trafic. A ajuns o intreprindere in care nu se mai baga decat cei mai creativi dintre noi, caci ce mai e de spus azi nou fata de ieri? Sa stai in masina cu motorul pornit in mijlocul a ceea ce ieri era o strada. Ce mare lucru sa zici? Stai. Na! Asta e! E insa ceva nou de vorbit, si la asta ar trebui sa ciulim urechea cu totii. Cand un oras capitala sta, stau si afacerile acelei tari. Stau legi si spagi, contacte si clienti, stau amante si directori, muncitori la telefoane si designeri de web care trebuie sa livreze maine in America un flash din care poimaine cumpara o paine si platesc rata la masina. Traficul inseamna bani. Si cand cineva pune in pericol traficul, e ca si cum ne-ar baga mana in portofel, tuturor! Pana acum, calculul pierderilor de bani rezultate din pierderile de timp a fost facut de o publicatie economica, care a estimat, zic eu, cu timiditate, pierderile din activitatea de transport la 700 de milioane de dolari. Sa incercam insa un alt exercitiu: luam PIB-ul pe cap de bucurestean (sa zicem 1 milion de oameni, ca sa fim si mai consevatori, la un produs de 10.000 de euro pe an). Presupunem ca acest ce­tatean bine guvernat pierde doar 5% pe an ca urmare a faptului ca sta 20% din timpul de lucru al zilei in masina, tramvai sau metrou. Si fa­cem inmultirea: cat lasam in am­buteiaj? Ei bine, rezultatul trece de alte 500 de milioane de dolari! Fara sa punem benzina. Sunt mai multi bani decat investim in infrastructura, mai multi decat punem in drumuri si aproape la fel de multi cat ne-a adus cresterea economica pe acest an. Fireste, cineva castiga din asta. Consumam mai mult petrol. Si fa­cem mai mult service la masini. As­cultam mai mult la radio. Vorbim (sa zicem cu folos, desi nu mi s-a in­tam­plat sa rezolv multe lucruri la telefon, la nervi) si incaseaza companiile de mo­bile. Mancam de nervi si se strang bani la aia cu ciocolata si sna­cksuri. Si la aia cu sali de fitness, ca trebuie sa dam si jos sun­cile modelate de scaunul de la ma­sina. Una peste alta, pierderea e directa si vizibila pentru multi dintre noi. Reusim sa facem mai putine lucruri in cursul zilei. Iar minutele noastre inseamna bani. Inseamna contracte semnate, afaceri incheiate, relatii, intalniri, facturi si conturi. Cine plateste?