Superlativul absolut al imposturii

PUNCTUL PE EI
Ultimele doua meciuri din optimile Cupei Romaniei au reprezentat cel mai convingator raport despre starea natiunii noastre fotbalistice. Am privit meciul FC Brasov - Otelul Galati, am privit meciul Unirea Urziceni - Steaua, am privit ambele meciuri si nu-mi venea sa cred ca romanasii nostri sunt capabili de atata sinceritate. Nu-mi venea sa cred ca vor fi arbitri, jucatori, antrenori si presedinti de cluburi care sa dezvaluie publicului, fara nici un fel de retinere, superlativul absolut al imposturii.


Steaua a reusit la Urziceni o victorie zdrobitoare impotriva performantelor sale trecute. A umilit fotbalul, si-a umilit suporterii si, paradoxal, a ingropat in tristete antrenorii ambelor combatante. Pentru ca nici Lacatus, si nici Dan Petrescu nu puteau privi nepasatori cum niste lepadaturi deghizate in fotbalisti batjocoreau blazonul sub care ei au facut cariera.


Multi comentatori s-au grabit sa afirme ca Steaua marsaluieste pe calea pierzaniei. Dimpotriva, eu cred ca Steaua se afla pe drumul cel bun. Pentru ca esecurile convingatoare vor determina, probabil, actiuni radicale. Locul trebuie mai intai curatat fara mila. Iar in locul epavelor pretioase, care de indata ce au intrat in vestiarul Stelei s-au si crezut mari fotbalisti, trebuie sa fie adusi oameni. In primul rand oameni al caror caracter se pliaza pe pretentiile de performanta ale echipei si, in acelasi timp, valori autentice. Lui Victor Piturca i s-a reprosat faptul ca n-a cucerit trofee cat a stat la Steaua. Dar pe constructia lui Piturca echipa a obtinut succesele ulterioare plecarii sale. Acum Lacatus nu are decat sa reia constructia. Temeinic, metodic, fara mila si fara graba.


La Ploiesti, Otelul Galati si FC Brasov au jucat fotbal vreo 50 de minute, timp in care galatenii luasera un avans de doua goluri. Din momentul in care arbitrul Coltescu a revenit, in opinia mea corect, asupra deciziei de acordare a unui penalti pentru echipa din Brasov, a inceput visul urat. Oficialii brasoveni au navalit in terenul de joc. Razvan Lucescu si-a dat iarasi arama pe fata. Baiatul lui taticu acela naturalu si al taticilor adoptivi a varsat cheseaua cu dulceata in galosii lui Coltescu. Pricinosul a vrut sa-si retraga echipa din teren. Norocul a fost ca jucatorii s-au dovedit mai maturi decat antrenorul lor si decat nenea Vama. Au ramas in teren sa primeasca darurile lui mos Coltescu pentru a se califica in sferturi. Gestul lui Grigoras, care a tras o dubla la filmarile cu Razvanel in rolul principal, nu a fost decat urmarea fireasca a evenimentelor care l-au precedat.

Vor urma sanctiuni. Abia asteptam cum va reactiona federatia. Ea are dreptul regulamentar sa retraga echipele. Din competitie!

---

Despre autor: