ORASE DOAR CU NUMELE
E la o azvarlitura de bat de Pitesti. Dar are blocuri. Primarul zice ca 24, localnicii - cu doua mai putin. Si vile. Si casele de vacanta ale unor politicieni. "Case de case", dupa cum le descrie edilul. In centrul comunei operate pentru schimbare de nume, sute de oameni locuiesc in "blocuri de blocuri". Undeva in Europa, Romania 2007.


S-a trezit de mult, dar inca mai zaboveste in pat. Unde sa se duca? Pana la usa de la intrare e un pas de om mare. Si-n spatiul asta mic, mama se invarte sa incalzeasca laptele, tata - sa aduca lemne pentru plita. Mario sta infipt in perna si-i priveste. De-a dreapta si de-a stanga lui sunt surorile, Elena si Ionela. Patul in care stau umple mai mult din jumatate din camera. Asta e toata casa lor:  salteaua unde doarme toata familia, plita care fumega, olita in care-si fac nevoile copiii si masa schioapa, de jumaa€™ de metru, la care-si fac temele fetitele cand vin de la scoala. Ar mai fi ceva: comoara lui Mario. Mama a ascuns-o sub masa, sa nu se impiedice de ea prin casa. Baietelul rastoarna pe pat punga-maieu plina cu jucarii chinezesti de duzina. Badmeni si supermeni ciungi, cu plasticul amputat, masinute schioape, nimicuri. De Mos Nicolae, nici Mario, nici surorile lui nu si-au pus ghetutele in dreptul usii. Sa ramana fara ele? Sau sa caute inauntru si sa gaseasca nevoile vreunui maidanez din haita pripasita in bloc? Locuiesc in centru. In centrul orasului Stefanesti.


SÃ… TRÃ…IESTIa€¦ Bine, daca ai cu cea€¦ Primarul din Stefanesti e de la PNL. Teoretic. Practic, Dorin Barbuceanu se declara aproape incolor, zice ca e mai mult profesor de matematica. In biroul lui bazaie trei muste. Naiba sa le ia, strica toata solemnitatea momentului. Intr-un colt al camerei, un odorizant face "pas" la intervale regulate. Pare ostentativ, mustelor le place. Primarul e la al doilea mandat. Sustine ca i-a trecut prin cap sa renunte la functie de cand cu urbanizarea localitatii. Si ca i-ar fi propus edilului din Pitesti sa anexeze Stefanestiul la municipiu, ca sa se termine rapid si elegant toata povestea cu "orasenizarea". Numai ca Tudor Pendiuc s-ar fi invoit, la o adica, sa ia doar zona industriala a Stefanestiului. Ca sa nu se incarce si cu casele, cu oamenii si cu problemele sociale ale Stefanestiului. Asa ca inevitabilul s-a produs: in aprilie 2004, printr-un act legislativ publicat in Monitorul Oficial, "Stefanesti si satele apartinatoare" a(u) devenit oras. Primarul e cam nemultumit de subiectul multiplu, desi are sate apartinatoare, slava Domnului: Golesti, Viisoara, Stefanesti Vale, Stefanesti Centru, Izvorani, Stefanestii Noi, Valea Mare, Zavoi, Ienculesti. Basca "peste 450 de unitati economice, de la buticuri la intreprinderi pentru motoare de uz casnic, pentru prelucrarea lemnului, de cauciuc sau industrie automobilistica".


Stefanestiul mai are "sapte bise-rici gata inaltate, plus alte trei in constructie, sapte institutii de invatamant, dintre care o scoala ajutatoare, tot atatea gradinite, 15 sau 16 medici de familie, nu mai stiu exact, si patru-cinci cabinete stomatologi-ce". Spital? "Avem, raspunde prompt primarul. «Constantin Balaceanu Stolnici», un spital de geriatrie si boli cronice, cu traditie". Cate paturi? Nu stie primarul. Serviciu de urgenta? "La ora actuala nu are alta specializare spitalul." Salvare? "Nu stiu, cred ca e. Dar, in caz de ceva, oamenii se pot duce la Pitesti, ca e aproape. Femeile, de pilda, se duc si nasc la Pitesti. Se ajunge repede pe jos, intr-un sfert de oraa€¦"


PRICOPSITII. Stefanestiul a fost declarat oras din cauza unor blocuri. Primarul zice ca sunt 24 la numar. Ele au fost agatamentul. Desi mandria lui Barbuceanu se revarsa asupra caselor memoriale din zona ("Liviu Rebreanu", resedinta Bratienilor, a Golestilor), dar si asupra caselor de vacanta ale contemporanilor. Zona face cu ochiul: aer curat, peisaj frumos, pomi fructiferi, aproape de Pitestia€¦ "Se fac case de case aici. Cam 500 de vile pe an. Avem in Stefanesti cei mai multi politicieni din judet", spune edilul si incepe sa insire nume: Nicolae Vacaroiu (senator PSD), Serban Valeca (deputat PSD), Filip Georgescu (deputat PSD), Alexandru-Octavi Stanescu (deputat PSD), Ion Popa (prefect de Arges), Andrei Dominic Gerea (deputat PNL). Din viteza (sau pentru ca nu mai e in trend), primarul l-a uitat din pomelnic pe Crin Halaicu, fost primar al Capitalei si proprietar al conacului de la Izvorani. I-a omis si pe el, dar si pe restul, pana la 20.000 de locuitori, cati numara Stefanestiul.


Ar fi vrut si nea Tabarca sa stea la vila, macar inghesuit intr-o mansarda, dar cum mama maa€™sii sa faca banii? Are 57 de ani, munceste "la salaori" (n.r. - salahor) si sta de 13 ani "la greci", intr-o camera de 8 metri patrati. Cum intri in livingul lui, te agata de privire sfoara pe care are prinse, cu carlige, o punga de malai, una de zahar, una de faina, alta de gris. O expozitie a nivelului de trai. La fel de saraci sunt toti aceia din cele cinci "blocuri grecesti". Cladirile au fost inaltate in 1949 pentru refugiati greci veniti in Romania imediat dupa razboi. "Sunt locuinte sociale", explica primarul. Tabarca Constantin e mare proprietar, are doua camere da€™astea, intr-una stau fetele - au 5 si 16 ani - , in cealalta - el cu nevasta. Plateste pe amandoua 980.000 de lei impozit. Bani pe care ii castiga muncind cu ziua "la sapaturi, la constructii".


LA "GRECI". Vecinul lui, Simion Marian, si-a cumparat casa acum doi ani, de la primarie, cu  6.400.000 de lei. In camera mare, cat jumaa€™ din dressingul lui Columbeanu, isi creste cei trei copii: pe Mario, Elena si Ionela. Acolo le da de mancare, acolo ii culca. De spalat, ii spala cand merg in vizita la bunici, caci blocurile grecesti au o singura incapere cu dusuri pe fiecare palier. Scarile n-au nici usi de intrare, nici ferestre, asa ca multe din incintele respective sunt folosite acum ca depozite pentru lemnele de incalzit. Langa "dusuri" sunt grupurile sanitare: un wc turcesc si unul cu tron. Miroase de te trasneste, ca intr-o fabrica de amoniac. Copiii lui Simion fac toti la olita, in camera unde mananca, dorm si se joaca. Numai cainii "grecilor" isi fac nevoile pe scara. "E mai rau decat in India", imi sopteste fotoreporterul.


In bezna de pe hol harsaie un cadru metalic. Cinci metri parcursi in cinci minute grele. Batrana merge la toaleta comuna. Apoi se taraste, in acelasi zgomot bolnav, spre camera din care iesise. "Stai singura, mamaie?" "La niste oameni." Nu mai stie cum le zice. La 77 de ani, Gheorghita Dogaru traieste din mila altora. E in Stefanesti din 1969, a lucrat la ferma si acum are o pensie de un milion de lei. Vechi. Cand i s-au betegit picioarele, a tinut-o spitalul de mila. Un an, pana intr-o zi, cand directoarea a chemat-o si i-a zis: "Mamaie, cauta-ti unde sa mergi, ca noi nu mai putem sa te tinem". Unde sa se duca? A avut doi copii care i-au murit. Spre batranete s-a mai ingrijit de unul, pe post de super-nany, o fetita de care a vazut de la 5 luni. Parintii ei i-au venit in minte si, cand i-a intrebat daca pot sa o tina, au luat-o. Cu tot cu pensia pe care o lasa in casa "pentru mancare si alte alea". Fetita are acum 7 ani, merge la scoala, iar batrana are un pat inghesuit intr-un colt al camarutei in care doarme toata familia.


15, 16, 13, 12, 6. Astea-s numerele "blocurilor gresesti". Nici unul norocos. In fata usilor de la intrarea pe scara se sparg lemne. Poc, poc, poc! Cum i-a spart absenteismul lui Basescu referendumul pentru uninominal. Peste drum de "greci" e centrul orasului. Agora. O statie de autobuz, o statuie, o carciuma, piata. Langa - blocurile ceausiste. Familia Trancan sta din 1978 intr-unul din apartamente. Au venit din Arges, "refugiati agricoli". Cum adica? "Adica am fugit de agricultura mai aproape de oras, sa ne gasim de lucru. Ca de aici si pana la Casa Alba, care e in centru Pitestiului, sunt 4 kilometri, ii facem pe jos." Blocurile ceausite au fost construite in a€™70. "Am auzit ca au fost camine pentru studenti. N-aveau usi intre camere, noi am pus totul cand ne-am mutat." Camerele-s mici, cutii de chibrituri, scunde ca niste vizuini. Spre deosebire de "greci", au insa confort. "Confort 2 sau 3, nu mai stiu", se scuza proprietarul. Dar nu au apa calda. De vreo 13 ani, oamenii tot cara in cada de fonta din baie apa incalzita in oale, la aragaz. In blocurile lui Ceausescu se traieste exact ca pe vremea lui Ceausescu. "Senzatii tari din 1984", fara gust de ciocolata.


DILEMÃ…. Putin mai sus de Primarie e viloiul lui Halaicu. El nu cara apa cu oala. Pe langa conac trece in fiecare dimineata Ivan Ion cu nepotelul pe locul din spatele ghidonului. Il duce si-l aduce de la gradinita. Copilul  sare de pe bicicleta ca pe jucariile mecanice, cand rotile prind sub ele vreo piatra sau vreo groapa. Strada Izvorani e un drum desfundat, la Halaicu se termina asfaltul. "Cum e la oras, nea Ivane?" "Cum sa fie? Ca la tara!", raspunde omul descumpanit. "Doar impozitele sunt mai mari. Pe casa mea, ultima de pe strada e, platesc impozit un milion si ceva. Gaze avem, ca ne-am bagat noi, drum sa mergem pe el, cat de cat, avem, ca mai caram noi pietre, sa nu ramanem intepeniti in noroaie. Daa€™ ne-au zis ca o sa fie ca la oras. Cica fac drum asfaltat pe sub coasta dealului inspre gara, la cartierul Bratianu". E un cartier rezidential, unde se construiesc vile. "Case de case", cum zice primarul. Nu pentru nea Ivan, care zice ca si-a taiat telefonul, ca nu i-ajungeau banii sa-l plateascaa€¦


De la gradinita si pana la el, in capatul Izvoraniului, face 15 minute de mers pe langa bicicleta. Cum intra pe drumul cu hartoape trece pe langa gardul familiei Georgescu. Pe langa Evelyn, Stelica si Rares. Pe langa Dragos, Simina si Chioampa - caruia i se spune asa pentru ca a avut un accident la un ochi. Cu totii traiesc in orasul Stefanesti. Dar Evelyn, Stelica si Rares se balega, iar Dragos, Simina si Chioampa se gainateaza. Sunt doar cateva exemplare din ferma cu treizeci de vaci si noua struti, amplasata la o aruncatura de bat de Primaria in care odorizantul face "pas". Liliana Georgescu are buletin de oraseanca, a trebuit sa-si preschimbe actul acum o saptamana. Sotul ei a ramas pe rit vechi, cu domiciliul in satul Izvorani, comuna Stefanesti. Cu domicilii diferite in acte, ei locuiesc totusi la aceeasi adresa, sub acelasi acoperis. "Numai ea e oraseanca", rade el de nevasta lui. Ea are in picioare cizme inalte de cauciuc, ca, deh, prin balegarul de la ferma nu umbli cu tocuri cuia€¦ "Ba eu traiesc la tara!", se apara femeia. "Decat sa mananc o alfatoxina la oras, mai bine aici, la tara, cu mancare proaspata si naturala din curtea mea! Nici n-as putea sa traiesc la oras". Si, totusi, conform Monitorului Oficial si tablei infipte in pamant la intrarea in localitate, Stefanestiul se invarte, ca oras, la doi pasi de Pitestia€¦