Atunci cand viata ne incearca, ne refugiem langa cei dragi. Cautam un umar pe care sa plangem, pe cineva care sa ne dea un sfat, sau doar o persoana care sa ne asculte. Cei mai norocosi dintre noi au astfel de oameni alaturi. Madalina nu are pe nimen
Atunci cand viata ne incearca, ne refugiem langa cei dragi. Cautam un umar pe care sa plangem, pe cineva care sa ne dea un sfat, sau doar o persoana care sa ne asculte. Cei mai norocosi dintre noi au astfel de oameni alaturi. Madalina nu are pe nimeni. Iar ei, viata i-a dat suprema lovitura - trebuie sa se lupte pentru restul zilelor.


Madalina Frangulea are doar 16 ani... E firava si timida. Nu vrea sa inspire mila. Isi alege greu cuvintele, rar te priveste in ochi, dar, atunci cand o face, in ei se vede un singur lucru - curajul. O boala necrutatoare a pus stapanire pe trupul ei mic, iar ea de aproape doi ani se chinuieste singura sa n-o lase s-o doboare... sa priveasca inainte.


TINERETE FURATÃ…. "Totul a inceput in ianuarie 2006, isi aminteste Madalina. Intr-o zi am descoperit ca am o umflatura la gat... Nu i-am dat atentie, am zis ca trece. Dar n-a fost asa. Mi-a aparut alta, si apoi alta... In februarie, indemnata de sora mea, am mers la medic, la Bucuresti. Imi era frica, eram singura printre medici si asistente si nu stiam ce o sa urmeze, nu intelegeam ce se intampla." Venita din comuna Branistea, judetul Galati, Madalina se simtea complet dezorientata in Bucuresti. A urmat o serie intreaga de analize in urma carora a fost trimisa la Istitutul Oncologic Fundeni. In urma biopsiei pe care medicii i-au facut-o a fost diagnisticata cu Limfom Hodgkin stadiul 3. "Nu mai auzisem niciodata de boala asta si nici nu-mi imaginam cat de grava este. E un cancer al sangelui, mi-au spus doctorii. Mi-au zis de tratament si de efectele lui secundare. Simteam ca lumea mea s-a sfarsit...", povesteste adolescenta.


CHINUL. Ceea ce a urmat e descris de Madalina drept "cele mai groaznice clipe" din viata ei. A facut chimioterapie, radioterapie, i-a cazut parul. Au inceput starile de ameteala si de greata. In aceasta perioada cumplita, relatia cu prietenul ei s-a racit. "In cele din urma m-a parasit. Atunci m-am inchis intr-o lume a mea, plangeam in fiecare zi si ma rugam sa ma fac bine. Aveam depresii, ma racisem si de prieteni. Nu mai aveam nici un sprijin moral", isi aminteste cu amaraciune. In astfel de momente, familia e refugiul fiecaruia dintre noi. Dar Madalina nu are nici macar acest sprjin. "Parintii m-au lasat de mica la bunici. Ei m-au crescut asa cum au putut si cum si-au permis. Parintii mei nu au avut cum sa ma creasca, pentru ca si ei au nevoie de ajutor, la randul lor. Tata are probleme cu bautura, iar mama, din cauza tatalui meu, a ajuns intr-o situatie mai fragila din punct de vedere psihic. E la pensie pe caz de boala si nu ma poate ajuta, sustine sau incuraja", explica ea intelegatoare si resemnata. Acum ii sta alaturi o matusa din Barlad, care cauta neobosita solutii pentru vindecarea nepoatei sale.


SPERANTÃ… SI RECÃ…DERE. Cu eforturi aproape supraomenesti, Madalina a dat examenul de capacitate. L-a promovat printre primii din scoala ei. Dar boala nu tine cont de performantele scolare. "Organismul meu nu a mai suportat terapia si de mai multe ori am avut hemoragii si am facut transfuzii de sange. In martie anul asta, medicii mi-au zis ca m-am facut bine. Cat m-am bucurat! Credeam ca am scapat de chinuri... Dar boala a recidivat. Am inceput din nou chimioterapia, dar tratamentul e prea puternic, iar corpul meu e prea slabit si nu-l mai suporta...", descrie Madalina starea in care se afla acum. Iar durerea ei cea mai mare e ca bunicii care au crescut-o sufera enorm pentru ea: "Mi-e mila de bunicii mei cand ii vad cum plang si se roaga sa ma fac bine, sa redevin ce am fost odata. Si ei sunt bolnavi, saracii. Bunica e cardiaca, iar bunicul are probleme cu vederea...".


UN VIS IMPOSIBIL? Medicii i-au spus Madalinei ca singura sansa de vindecare ar fi un transplant in strainatate. Matusa ei, Lucii Calinoiu, a luat legatura cu o clinica din Italia, care o asteapta acum pe fata la Milano, insa costul interventiei este cu mult peste puterile ei financiare. "Mi s-a taiat respiratia cand am auzit ca trebuie sa dau 150.000 de euro pentru transplant... Nu avem o situatie materiala foarte buna, dar pana acum nu am mai cerut ajutorul nimanui, am trait asa cum s-a putut. As vrea ca si in continuare sa traiesc tot asa, cu putinul pe care il am, dar... sa traiesc", spune Madalina.


RECIDIVÃ…
"De mai multe ori am avut hemoragii si am facut transfuzii de sange. In martie anul asta, medicii mi-au zis ca m-am facut bine. Credeam ca am scapat de chinuri... Dar boala a recidivat. Am inceput din nou citostatice, dar sunt prea puternice, iar corpul meu e prea slabit si nu le mai suporta"
Madalina Frangulea


Pentru ca meritaPentru curajul cu care infrunta boala, Madalina merita o sansa. Se spune ca strop cu strop se-aduna marea. Cu putin din putinul fiecaruia s-ar putea aduna si banii pentru viata acestei fetite... Puteti dona o suma cat de mica intr-unul dintre contruile deschise pe numele lui Lucii Calinoiu, matusa Madalinei, la Banca Transilvania, sucursala Barlad.
CONT LEI: RO67BTRL03801201I83439XXCONT EURO: RO42BTRL03804201I83439XXCONT USD: RO91BTRL03802201I83439XXCOD SWIFT: BTRLRO22Pentru mai multe detalii despre acest caz sau daca vreti sa luati legatura cu Madalina, o puteti contacta pe matusa ei la numarul de telefon 0723-78.18.88.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.