Sfanta palma a Sfantului Nicolae

Acelasi lucru se intampla in Grecia si in Cipru. Aceasta intrucat intre minunile savarsite de Sfantul Nicolae, unele petrecute in timpul vietii sale pamantesti, altele dupa trecerea la cele vesnice, se numara salvarea de la inec a unui crestin care, cazut noaptea in mijlocul marii de pe o corabie, s-a pomenit in clipa urmatoare acasa, respectiv salvarea unei corabii amenintate cu scufundarea in Adriatica.
Nicolae este poate si cel mai popular sfant din Biserica Rasaritului. Si-a castigat dragostea oamenilor simpli datorita milosteniei si indemnurilor lui la caritate. Pentru cei necajiti, Sfantul Nicolae este sprijinitorul saracilor, al batranilor, al fetelor lipsite de zestre, "mosul" care aduce daruri copiilor... Insa personalitatea sa depaseste cu mult fizionomia cu care l-a consacrat pietatea obsteasca. Pentru a intelege lucrul acesta, trebuie sa ne aplecam mai atent asupra biografiei sale.
Sfantul Ierarh Nicolae a trait la cumpana veacurilor III si IV din primul mileniu crestin, intr-o epoca de crude persecutii anti-crestine (perioada imparatilor Diocletian si Maximilian) care se incheie cu Edictul de la Mediolanum din 313, cand imparatul Constantin cel Mare da drept de cetate religiei lui Hristos. In epoca amintita, viitorul sfant a fost un marturisitor, intemnitat si torturat de conducatorii provinciei Lichia din Asia Mica, eliberat din inchisoare in anul suirii pe tron a imparatului Constantin. Devenit ulterior episcop al orasului in a carui puscarie statuse, Sfantul Nicolae a luat parte la Niceea, in anul 325, la primul Sobor Ecumenic, intrunit sa apere credinta si dogma ortodoxa de erezia lui Arie, care nega implicit divinitatea Mantuitorului Hristos si egalitatea Sa deplina cu celelalte Persoane divine ale Sfintei Treimi.
Traditia ne vorbeste despre o pereche de palme zdravene aplicate de blandul si milostivul episcop al Mirei-Lichiei pe figura lui Arie. Acest gest este un reflex al intransigentei marturisitoare si al constiintei dogmatice. Intrucat pacatul spiritual al ereziei este infinit mai grav decat pacatul trupesc. Sfantul Nicolae, campionul activitatilor caritative si "sociale" era necrutator cu abaterile dogmatice si cu indepartarile de la dreapta credinta. Asadar, iubirea saracilor, ocrotirea lor si initiativele sociale crestine nu exclud intransigenta dogmatica. Dimpotriva! Cele doua aspecte se coreleaza. Iar in vremurile pe care le traim este bine sa ne aducem cat mai des aminte de ceea ce un mare duhovnic, Parintele Arsenie Papacioc, numea "Sfanta palma a Sfantului Nicolae".
In timpul ultimului razboi, rusii lipisera pe strazile oraselor lor niste afise cu figura unui soldat german sub care scria: "Mutra neamtului cere pumni.". Nu stiu daca membrilor societatii civile le-ar da mana sa considere excesiv acest demers anti-nazist. Stiu insa ca gestul Sfantului Nicoale in raport cu Arie nu poate fi talmacit decat prin cuvintele: "Mutra ereticului cere pumni". Sa reflecteze la el acei ierarhi ai nostri care nu pregeta sa se roage impreuna cu ereticii. Pentru a nu mai vorbi de alte "concesii".

---

Despre autor: