In fine, s-a trezit un lider PD sa recunoasca, in mod deschis, ca noua formatiune, cea care va rezulta din fuziune, numindu-se PDL, este un partid prezidential. Decizia, daca nu este singulara, de renuntare la ascunsul pe dupa degete, nu poate fi decat benefica. Pentru ca este mai cinstit ca lucrurilor sa li se spuna pe nume. Dezvoltam ieri teza conform careia, daca partidul prezidential se autodefineste fara echivoc drept un partid de dreapta, conservator, popular, el are toate sansele de a obtine castig de cauza la alegeri. Refuzand in ciclul electoral urmator un Executiv liberal, PNL erodandu-se la guvernare, electoratul are de optat intre stanga si dreapta. Spre stanga, reprezentata de PSD, si dreapta, reprezentata in viitor de PDL. Dar sansa partidului prezidential, daca tot isi asuma oficial aceasta functie, depinde in mare masura de Traian Basescu. In prima faza, Basescu este locomotiva partidului, iar abia dupa alegerile parlamentare si formarea unui nou Executiv, in 2008 sau 2009, PDL va putea deveni, la randul sau, locomotiva pentru actualul sef al statului. Ceea ce inseamna ca, pana una alta, PDL se duce in sus, atat timp cat Basescu are peste 30 la suta si se duce in jos, incepand din momentul in care credibilitatea lui Basescu se va plasa sub 30 la suta. Ar fi, insa, prea simplu ca destinul politic al unei formatiuni sa depinda doar de Basescu. In realitate, oricat de straniu ar parea, o parte dintre carti se afla in mana lui Mircea Geoana.
In ce conditii, refuzand politica de centru-dreapta PNL, electoratul nu va alege stanga si se va orienta la dreapta? In primul rand, ar fi indispensabil ca populatia sa fie convinsa ca strutocamila prezidentiala creata in aceste zile este cu adevarat un partid de dreapta. Iar nu o caricatura a popularilor europeni. Crearea unui asemenea statut inseamna, pana la urma, talent si consecventa politica pentru care atat liderii PD, cat si cei PLD au resurse. Dar de ce electoratul ar refuza stanga socialista si si-ar lega sperantele de dreapta? Daca asa se va intampla, explicatia trebuie cautata si gasita in politica PSD. Pe care, pana una alta, o reprezinta presedintele. Respectiv Mircea Geoana. Facand o proiectie simplificata a viitorului, vom spune ca PSD castiga numai si numai in conditiile in care isi insuseste psihologia de premiant al viitoarelor alegeri. Ceea ce inseamna ca trebuie sa aiba un comportament consecvent de partid de opozitie, cenzurand absolut tot ce reprezinta puterea in plan central si local, luptandu-se din aceasta perspectiva pe toate fronturile si necochetand, sub nici o forma, cu vreuna dintre fortele aflate la putere. Mai mult, PSD, pentru a castiga, nu trebuie sa cocheteze nici cu celelalte partide din opozitie. Si, intrucat adevaratul adversar se contureaza a fi partidul prezidential, PSD ar trebui sa-si indrepte tunurile in directia PDL si a presedintelui Traian Basescu. Orice compromis, din aceasta perspectiva, poate fi fatal pentru socialisti. Transformandu-i in marii perdanti ai alegerilor viitoare.
A inteles, oare, PSD lectia dura de la alegerile pentru UE, cand a fost sanctionat de electorat, in favoarea PD, pentru inconsecventele lui Geoana? Daca da, PSD are sansa de a recupera handicapul. Si chiar Mircea Geoana ar putea supravietui politic. Daca nu, Mircea Geoana si PSD vor aduce dreapta la guvernare.