Dan Iosif, Iosca pentru prieteni, a plecat in lumea celor drepti cam devreme. Om de actiune, asa cum l-am cunoscut eu pe Dan, a luptat decent cu boala care l-a macinat fara sa se planga, fara sa vorbeasca despre durerile lui. Multi dintre cei care nu l-au cunoscut l-au privit doar ca pe „omul lui Iliescu“. Multi dintre cei care au stat pe margine, si-n decembrie 1989 si dupa, nici nu aveau cum sa-l cunoasca vreodata cu adevarat.

Nu pot sa scriu neadevaruri despre Iosca. A avut destule pacate, ca oricare dintre noi. Dar a avut si o parte curata, nealterata, a sufletului. Ceea ce m-a surprins a fost neputinta de a minti.