Olimpul pe care sta cocotat Basescu e croit din teama, seductie si rasteli. Dedesubt e un mare zacamint de talent in care, cind si cind, pot fi descifrate semnele vocatiei. Mai adaugati energia unui gheizer, o buza de prapastie, patru la mie alcool si aveti ecografia acestui munte care baga spaima in filialele PD.

De la inaltimea crestei, Zeus isi ia tot mai des porecla in serios. Luni seara, peste fanii cultului sau a cazut fulgerul. Cind fumul s-a risipit, lumea politica arata altfel. Muritorii din partidele personale stateau aliniati in fata camerelor tv, treziti din somn pe SMS-ul rosu, smotociti de palmele divine, coplesiti de spaima si pirliti de flama vointei ceresti. Gifiind la comanda zeului, adjunctii PD si ai PLD isi incadrau dramatic sefii: pe Boc-Iepurasul-Duracell, liderul de plus care nu oboseste sa aplaude si sa repete „keep going", si pe Stolo-C-3PO, androidul de protocol al navei „Biruinta cu orice pret". Dupa semnalul „on air", gurile s-au cascat, iar buzele si limba au incercat din rasputeri sa tina pasul cu informatia copiata in memorie. Cuvintele ieseau mai rapid decit lasa sa se inteleaga efortul mecanic al rostirii, iar muschii fetei care le faceau posibile erau intrecuti de discurs. Spectacolul playback a fost amuzant si in zona sprincenelor, a umerilor si a miinilor care incercau, cu o freudiana defazare, sa prinda din urma mesajul tutelar. PD a fuzionat cu PLD in cel mai stupid si mai umilitor mod cu putinta, sacrificind la dublu reputatia liderilor, ridiculizind orice rezistenta a ideilor interne, spulberind definitiv perceptia unui Stolojan batos si a unui Blaga indraznet. E un moment istoric trist, care relanseaza servilismul ca program politic si introduce plecaciunea direct in doctrina noului partid. Jocul procentelor viitoare si trecute, dansul tendintelor care vorbesc de un PDL stenic si asteptat sint, din pacate, pretexte. Manevra s-a facut la ordin. Un ordin pe care democratiei de partid nu i s-a ingaduit sa-l discute. Spin doctorii au fost chemati abia apoi, la capul crizei, atunci cind, dupa reactiile presei si ale filialelor, fuziunea se intreaba serios cum sa devina uniune.

Criza de lideri si, implicit, criza de orizont crescator a PD s-au descarcat, prin calculul personal al presedintelui Basescu, pe nesperata explozie a PLD. Noul debuseu liberal-democrat, aflat dupa euroalegeri la „its finest hour", n-a primit ragazul sa respire, sa creasca si sa exploreze un electorat care traieste, intr-o matrice redesenata, pe conturul pro Basescu - pro Stolojan - anti Tariceanu - anti PD. Mai mult, resursa Stolojan, ajunsa panaceu, conceptul expertului tacut si serios care da iar roade electorale peste asteptari, primeste azi un nou „draga Stolo" peste bot. Practic, cel mai bun praf de copt al dreptei e pus in aceeasi placinta cu Boc, stafida preferata a presedintelui.

Traian Basescu s-a intrecut aici cu propria legenda si i-a iesit prost. O dovedesc cadavrul unui mit si bilbiiala de profunzime a partidelor. Peste asta, sigur, presedintele adauga cifre optimiste. Ei si? Pina una, alta avem o poveste urita despre umilinta si absolutism, despre supraevaluare si pripa, despre grandomanie si entuziasm regurgitat. Basescu si-a desconsiderat iar baza adoratiei. In Olimpul de pe Deal, doar Zeus vorbeste. Restul lumii n-are acces la vointa, sentimente si idei. Pulimea PDL poate doar sa taca. Pe saturate.