PUNCTUL PE EI
Cupa Romaniei la fotbal a injumatatit inca o data numarul pretendentilor la castigarea trofeului. Competitia propulsata cu ani in urma de combustia marilor ambitii respira in prezent artificial in zona de periferie a interesului. Intre motivele reale ale decaderii si pretextele invocate de repetenti nu incape decat multa, foarte multa minciuna.   


Patronii cluburilor cu ceva faima in mahala, tributari unei fudulii acompaniate din belsug de ingredientul proverbial, afiseaza un dispret suveran fata de competitie. Vezi, Doamne, la cate arogante invart ei, Cupa Romaniei nu mai poate reprezenta vreo mare smecherie. Tutarii cu esarfa ar vrea sa-i credem atunci cand afirma ca nici macar castigarea trofeului nu le-ar aduce cine stie ce beneficii. Ca doar o tinichea si un biet loc in Cupa UEFA nu e de timpanul lor, cel obisnuit cu imnul ligii, al Ligii Campionilor. Baliverne, fratilor. E prea de vaca facatura pentru a mai putea pacali pe cineva. In fapt, o asemenea atitudine nu reprezinta decat asternutul de amortizare a unor eventuale esecuri. Sunt mult prea lasi intamplatii astia din fotbal pentru a accepta adevarurile competitiei.


O alta categorie a cocarjatilor care se prezinta la startul cupei doar pentru ca nu au incotro o reprezinta ai multi, daa€™ sinceri. Trupetii de pluton care-si dramuiesc eforturile constienti de faptul ca nu sunt capabili sa faca fata luptei pe doua fronturi: cupa si campionat. Este vorba despre echipele sarace valoric si material, care nici nu indraznesc sa viseze la cucerirea trofeului. Postura de insotitori de drum, de figuranti ai intrecerii le creeaza doar dezavantaje si, in consecinta, privesc eliminarea din competitie ca pe o izbavire.


Incercam sa distingem ce mai ramane dincolo de minciuna, de alibiuri si de neputinta. Incercam sa distingem care ar mai fi argumentele capabile sa dea traire Cupei Romaniei de-ndata ce ea imprumuta competitori dintr-un campionat aflat si el in mare suferinta. Mi-e teama ca in afara unor intamplari mai mult amuzante decat frumoase, in afara unui singur meci, care este finala cupei, justificarea competitiei dispare. Federatia Romana de Fotbal, organizator al cupei, trebuie sa-si puna mintea la contributie, sa reinventeze desfasurarea intrecerii in formule noi. Instrumentele stimularii si sanctionarii trebuie sa functioneze deopotriva. Altfel vom primi lectii de profesionism de la amatori si lectii de amatorism de la pretinsii profesionisti.