Dumerire postelectorala

A trecut vremea politicienilor scandalagii, a mesajelor frisonante si apocaliptice. De aproape doua decenii, romanii se tot asaza in tabere vrajmase si-si urmeaza docil gornistul de partid. Incolonarea asta belicoasa si neghioaba nu le-a oferit nimic bun, ba dimpotriva. I-a saracit continuu si i-a inrait cat pentru zece vieti, alungandu-i pe multi in lumea larga.


La "aprinderea" uriasului brad din buricul Capitalei s-au strans zeci de mii de suflete. Si asta dupa numai o saptamana de la duminica absenteismului de pomina. Atunci politicienii si-au chemat la urne simpatizantii, proimitandu-le vrute si nevrute, insa degeaba. Acum nu i-a indemnat nimeni sa iasa din casa, au venit pur si simplu. Satui de atata cotidian incrancenat si nevoias, bucurestenii au adulmecat mirosul bucuriei, al frumosului si au dat buzna in Piata Unirii. Cum o facusera si dimineata, la parada dezbinarii nationale. Caci presedintele era intr-o parte, Guvernul in alta, iar Parlamentul altundeva. Trimisii institutiilor reprezentative ale statului invrajbit se priveau cu obida si ura peste taburile si tanchetele scoase din hangarele ostirii dezcazarmate. Se uitau piezis unii la altii si puneau la cale noi ambuscade si gherile politice, ca nu cumva sa-si piarda obisnuinta. Iar la sfarsit, parintele invrajbitor al natiei a plecat singur, zabovind un minut, doua cu Ilie Nastase,  si a sters-o fara sa lase pe oceanul populismului valurit vreun siaj acatarii. Se pare ca baile de multime de odinioara nu-i mai sunt la indemana si geaba se plange in eter de nerecunostinta unora si altora. Poporul la care s-a intors artagos  ori de cate ori s-a simtit incoltit, l-a cam parasit si nu i se mai prosterneaza neconditionat, ca-n lunile dintai ale acuplarii oranj.


Dar nu doar seful statului e obligat sa invete din lectia servita de electorat in ultima duminica noiembrica. A trecut vremea politicienilor scandalagii, a mesajelor frisonante si apocaliptice. De aproape doua decenii, romanii se tot asaza in tabere vrajmase si-si urmeaza docil gornistul de partid. Incolonarea asta belicoasa si neghioaba nu le-a oferit nimic bun,  ba dimpotriva. I-a saracit continuu si i-a inrait cat pentru zece vieti, alungandu-i pe multi in lumea larga. Liderii principalelor formatiuni de la noi n-au izbutit decat sa incite electoratul neoas, sa-l atate impotriva adversarilor politici, sa-l transforme in masa de manevra. Sa-l impinga in situatia de combatant fanatic, de adunatura pregatita de asalt. Asa s-a intamplat si cu Corneliu Vadim Tudor, si cu Gigi Becali sau cu Cozmin Gusa si Dan Voiculescu, iar alegatorii i-au sanctionat drastic. Campaniile electorale inchizitoriale si-au diminuat atractia, impactul empatic. Romanii vor nitica armonie si toleranta, gata cu stridentele becalo-sandro-buruiano-pavelesciene.


Peledistii aliniati in spatele revigoratului Stolojan au sarit pragul supravietuirii datorita unui discurs civilizat si-al unei strategii inteligente. Considerat inca un tip abrupt si sobru, ex-premierul cu nisip intre dinti i-a urnit la urne pe destui nehotarati si, pe deasupra, a rupt si o halca maricica din bazinul raposatei "Aliante D.A.".


Exagerarile tipatoare, inconsecventa gesturilor politice ale presedintelui Basescu au tras in jos PD. Din dosul prezidential s-au auzit vag si cacofonic vocile partidului, credit in sondaje cu procente ametitoare. Vasile Blaga, Adriean Videanu, Liviu Negoita si altii ca ei au  stat cuminti la cutie, in loc sa arate romanilor ca politica inseamna azi si decenta, si patima bine temperata.


Aceleasi excese basesciene au urcat si PNL la o cota nesperata deunazi, semn clar ca o parte insemnata a populatiei voteaza cu  victima mardeiasului cartierului. O reactie durabila in timp, indiferent de actorii jocului. Liberalii au capatat consistenta si vizibilitate abia sub focul  declansat de condotierul din Deal, iar Tariceanu, Antonescu si Orban s-au conturat ca politicieni prin contrast cu "agresorul".


Dinspre PSD razbat prea multe trompete, si actuala conducere nu e in stare sa se clarifice ideologic. Parca s-ar lepada de nemuritorul Ion Iliescu, parca l-ar pastra in fotoliul de onoare,  fiindca nucleul dur de "sosonari" aduce voturi sigure si numeroase. Putini observa, de pilda, ca succesul enorm al septuagenarului pesedist in anii din urma s-a datorat tocmai mesajului sau linistitor, impaciuitor. Niciunul dintre cei care i-au succedat la Cotroceni n-a mai intruchipat la fel de convingator aspiratia de mediator national, si neimplinirea acestei asteptari sociale explica, orisicat, absenteismul masiv de la scrutinul recent. Sovaiala doctrinara a tovarasilor lui Geoana si framantarile intestinale, ajunse mereu in presa, vor mentine PSD la un scor caldicel si amagitor, dar departe de gloria atinsa mai ieri.


Vazand multimea inghesuita sub bradul gigantic, am trait revelatia solidaritatii demult uitate. Cine va reusi sa nascoceasca o astfel de concordie pasnica va castiga lesne puterea politica. Cine nu, va asculta prohodul norodului exasperat de hula si razbunare. Si de sloganurile boante ale luptei contra coruptiei ori baronilor inventati de "centrul imaculat".

---

Despre autor: