Lungmetrajul lui Mungiu figureaza in fruntea clasamentului celor mai bune 100 de filme din 2007 al ziarului ,,Times" si a reusit sa imblinzeasca si Vaticanul, care il criticase aspru.

„Intimpinata cu aprobare universala din partea criticilor, o exceptionala, maiastra mostra de regie care combina realismul social, comentariul politic si o tensiune care te face sa iti rozi unghiile". Asa defineste lungmetrajul lui Cristian Mungiu criticul de film Wendy Idle in ziarul britanic „The Times", motivind faptul ca l-a asezat pe primul loc in topul celor mai bune 100 de filme din 2007. Idle este unul dintre cei patru critici de film care au alcatuit clasamentul.

Alaturi de „4, 3, 2", cinci stele din cinci au obtinut si peliculele „A saptea pecete" de Ingmar Bergman, „Blade Runner: The Final Cut", al lui Ridley Scott, si „Babel" de Alejandro Gonzalez Inarritu. La categoria film de patru stele, singurul lungmetraj romanesc care apare in clasament este „A fost sau n-a fost?" de Corneliu Porumboiu. Ierarhia alcatuita de „Times" a aparut cu putin timp inainte ca „4, 3, 2" sa ii aduca autorului titlul de Cel mai bun regizor european.

Dupa obtinerea celor doua distinctii acordate de Academia Europeana de Film, si „Osservatore Romano", ziarul oficial al Vaticanului, pare sa il fi „iertat" pe Mungiu. Cu toate ca, inaintea premierei din Italia, „4, 3, 2" se alesese din partea publicatiei cu o cronica in care i se reprosa ca „se vorbeste cu dezinvoltura despre fetusi ca si cum ar fi vorba despre lucruri", „Osservatore Romano" si-a schimbat recent parerea. „Mungiu nu adera la nici o teza predefinita: in mod justificat, doar la final, imperturbabil, il arata pe adevaratul protagonist al tragediei, fetusul abandonat pe pardoseala baii", considera Luca Pellegrini intr-un articol publicat in editia de pe 5 decembrie „Osservatore Romano". Autorul e de parere ca in „4, 3, 2" apare „reflectia asupra avortului ca un rau total", „act care contrazice grav legea morala", „crima grava, prejudiciu ireparabil adus victimei inocente, parintilor sai si intregii societati, dupa cum spune catehismul Bisericii Catolice, iar acesta este independent de societatea care se preface ca-l refuza, tolerindu-l in ascuns".