De mai bine de 30 de ani de cand fac sondaje de opinie am auzit orice va puteti imagina despre ele. Au fost ani in care am efectuat sau am analizat un sondaj la trei-patru zile. Şi am inteles relativ bine ce inseamna probabilitate si margine de eroare. Faci 100 de sondaje si ai PD pe primul loc si PSD pe al doilea in 95 dintre ele, iar in 5 PSD este pe primul loc, iar pe cand PD este pe al doilea. In ciuda simtului comun, aceste rezultate arata ca toate cele o suta de sondaje au fost efectuate corect. Asa este legea statistica.
Sondajele sunt o fotografie statistica a situatiei trecute. Cand publici rezultatele unui sondaj de opinie deja realitatea s-a modificat. Ca sa faci un sondaj bun in teren iti trebuie experienta, cunoasterea legilor statistice si o organizare militara a peste 200 de persoane de pe tot cuprinsul tarii. Oricat de mari ar fi aceste resurse materiale si financiare rezultatul este acelasi: cand ii prezinti rezultatele beneficiarului, ele sunt deja depasite de evolutia realitatii.
Ca sa compensezi faptul ca realitatea se misca mai repede decat capacitatea ta de a o masura faci prognoze. Sondajele nu sunt prognoze. Sondajul este o fotografie a situatiei trecute. Prognoza este un model matematic aplicat unei realitati trecute. Sondajul national de opinie politica se aplica populatiei cu drept de vot, peste 18 milioane de persoane. Dar oricine stie ca nu toti cei 18 milioane se prezinta la vot. La vot se prezinta numai o parte dintre acestia. Cum estimezi cati si, mai ales, cine se prezinta la vot? Nu poti estima pe baza declaratiilor pentru ca, din motive pe care un sociolog obisnuit nu le cunoaste, populatia care raspunde la chestionare inclina sa supraliciteze propria prezentare la vot. Poate ca psihanalistii sau antropologii au o explicatie a acestui fenomen, dar eu nu am aflat-o inca.
Daca prezenta la vot nu se poate estima pe baza declaratiilor, atunci ai nevoie de alte cifre. Aceste cifre sunt furnizate de exit polls - sondajele la iesirea din cabina de vot. Numai exit-urile spun exact cine a venit la vot - cate persoane de sex feminin si masculin, cu ce varsta, educatie si ocupatie etc. De aceea sociologii se ofera sa faca sondaje la iesirea din cabina de vot - nu pentru bani, pentru ca, de obicei, banii sunt foarte putini, nu pentru glorie, pentru ca riscul de a gresi este mai mare decat gloria de o seara. Sociologii vor sa faca exit-uri pentru ca numai in acea zi de vot se vede clar ce parte din populatia cu drept de vot se prezinta la urne. Asa apar cifrele de tipul "probabilitatea de prezenta la vot a persoanelor feminine din mediul rural, Moldova, cu studii elementare, de peste 60 ani, este de 0.354 la locale si 0.312 la parlamentare". Cand spui asa ceva unui ziarist, vezi cum privirea lui inteligenta se incetoseaza si te intreaba daca Hrebenciuc se lasa de politica sau daca Iliescu face congres...
Cu alte cuvinte, partidele au (sau ar trebui sa aiba) doua serii de date: intentia de vot pe intreaga populatie masurata si intentia de vot pe populatia care se prezinta la urne. Prima serie de date este de obicei publica. A doua nu, pentru ca se bazeaza pe probabilitati care se pot modifica brutal. Dar chiar si cu a doua serie de cifre, cea bazata pe un model matematic, sociologii gresesc. Ei gresesc cand realitatea se modifica intr-un sens surprinzator. Nimeni nu a prevazut ca la alegerile din 25 noiembrie se vor prezenta numai 5.5 milioane de votanti. Cea mai scazuta participare din istoria Romaniei fusese 8 milioane, asa ca toate matricile de calcul erau setate pe 8 milioane la alegeri si 7 milioane la referendum (nu-l mai omorati pe Blaga, domnule presedinte-jucator, ca nu are nicio vina!). De acum inainte, sociologii nu vor mai gresi estimarea prezentei decat daca vor veni la vot 3 sau 15 milioane. Orice cifra intre 13 milioane (exit din 1996) si 5.5 milioane (exit din 2007) este prognozabila. Cu eroarea de rigoare.
Sigur, daca esti politician, ai mai multe optiuni decat sa astepti confirmarea sondajelor. Poti aduna partide la un loc, de exemplu. Asa a facut Basescu ieri, iar PLD si PD au fuzionat intr-un nou partid, PDL - Partidul Democrat Liberal. Opus Partidului National Liberal. Şi complet diferit de Partidul Liberal Democrat. Ca sa nu mai vorbim ca este adversarul Partidului Social Democrat. Daca toti sunt democrati, atunci cine este dictatorial?