Foarte previzibila dorinta lui Traian Basescu de a-si crea, ca si Vladimir Putin, un partid propriu. Dar sa desfiintezi Partidul Democrat este un lucru pe care l-as numi elegant o mare prostie. Cu atat mai mare cu cat acest lucru s-a petrecut exact in momentul in care PD a obtinut cel mai mare scor din istoria sa intr-o competitie electorala.


PD a fost una dintre cele mai interesante formatiuni politice postdecembriste. Ca jurnalist, am fost martor la nasterea PD. O forta reformatoare din mamutul FSN, ce includea in el aripi perestroikiste, securiste, capitaliste. Indraznesc sa spun ca semnatarii motiunii lui Petre Roman din martie 1992, actul de nastere al PD, au fost tot timpul priviti ca cei mai convinsi reformatori ai stangii romanesti.


Rememorez acum sarjele aprinse dintre ministrul Adrian Severin si presedintele Senatului Alexandru Barladeanu, de puternicele diferente de viziune economica si politica dintre Ion Iliescu si Petre Roman. Ele defineau o stare de conflict intre cei care doreau o interventie rapida si o convalescenta scurta a Romaniei in drumul spre capitalism. De cealalta parte erau cei care abia la 10 ani de la evenimentele din Decembrie 1989 au capatat convingeri ferme euroatlantice.


PD a fost din prima clipa o vedeta politica, un rasfatat al presei. Ca tineri jurnalisti aveam acces in toate birourile din Aleea Modrogan, era o atmosfera deschisa, discutiile cu politicienii de atunci erau o placere. La conferintele de presa, foarte relaxate, veneau politicieni de calibru: Petre Roman, Anton Vatasescu, Bogdan Baltazar, Doru Viorel Ursu, regretatul Bogdan Patrascu.


Cu un limbaj deschis impotriva puterii FDSN-PRM-PUNR-PSM (Patrulaterul rosu), PD a obtinut un scor bun alaturi de Petre Roman, fondatorul partidului. In 1996, democratii au ajuns la guvernare, impreuna cu taranistii si cu liberalii. N-a fost o perioada prea fasta, dar ca optiune politica pro-NATO si UE a reprezentat un reper.


Aparitia in prim-plan a lui Traian Basescu a dat sperante acelora care doreau un scor mai mare pentru partid. Asa s-a intamplat ca in anul 2000 PD sa-si alunge fondatorul pe usa din dos, dupa interesante intrigi si jocuri de culise ce l-au avut ca artizan principal pe acelasi Basescu.


Cu el in frunte, bazandu-se pe acelasi puternic discurs anti-PSD (fost FDSN si PDSR), avand o importanta batalie castigata la Primaria Capitalei, PD a performat relativ putin ca scor. Totul a culminat prin alianta inspirata cu liberalii si, mai ales, castigarea alegerilor prezidentiale prin retragerea aranjata a lui Stolojan, cu intrarea pe turnanta a lui Basescu. O miscare inspirata, cu efect emotional puternic si impact politic devastator, provocata de acelasi maestru al culiselor.



Instalarea liderului PD la Cotroceni a insemnat o noua etapa in partid, una mai putin democratica. Ordinele curgeau ca intr-o unitate politico-militara. PD a devenit Basescu si atat. Amprenta sufocanta a unui lider de altfel priceput si charismatic a omorat incet orice urma de identitate politica a partidului.


Pana la un moment dat, acest lucru a fost de bun augur, pentru ca democratii au stat la aspiratia liderului popular in sondaje. Ruptura urata cu liberalii si moartea Aliantei care i-a adus la putere au reprezentat, din punctul meu de vedere, inceputul sfarsitului.


Orbit de ura si capatand exclusiv vocatia distrugerii, Basescu a impins PD in afara guvernarii, l-a izolat politic atunci cand putea profita de un scor bun in sondaje si l-a facut un fel de servant al celor mai fideli, PLD. Pentru ca se simte dator fata de Stolojan, fara retragerea caruia nu era presedinte si nici Alianta D.A. la putere, Basescu vrea cu orice chip sa-l rasplateasca pe "draga Stolo". Mult sentiment, putina ratiune.  


In consecinta, asistam la moartea Partidului Democrat. E probabil una din cele mai mari gafe politice din ultimii 17 ani. Basescu nu s-a putut abtine de la placerea sa suprema, de a distruge orice merge bine. Ca un animal care-si devoreaza puii, a venit randul, inevitabil si trist, Partidului Democrat. Cu un maxim de potential si brand politic, PD pleaca de pe scena politica romaneasca surprinzator, in plina forta.


Despre noul partid pot sa ma pronunt momentan doar printr-un banc. Un tip isi intreaba prietenul: "Auzi, spune-mi si mie cum se zice corect: funicular sau furnicular?". Sictirit din cale-afara, prietenul se uita cu mila si raspunde: "La ce?".

Intreb si eu acum, la moartea subita a PD: cum se zice corect: PLD sau PDL? Electoratul se va intreba si el, pe buna dreptate: la ce?