Saptamina trecuta, intr-o discutie, ca de la jurnalist la sursa, cu unul dintre primii oameni ai PD, am intrebat ce sanse sint ca democratii sa faca o alianta pre-electorala cu PLD.

Personajul m-a privit fix in ochi, dindu-mi un raspuns, despre care si astazi cred ca era sincer: „Cum sa facem asa ceva?! Adica, abia am scapat de Tariceanu si Olteanu si acum ne inhaitam cu Stoica?! Nici gind!". Cum spuneam, n-am avut motive sa nu-l cred, cu atit mai mult cu cit o pozitie similara exprimase, in legatura cu o posibila alianta intre cele doua partide, si presedintele executiv al PD, Vasile Blaga. In emisiunea 100% de joi, 29 noiembrie, Blaga declara hotarit: „PD nu vede o alianta pre-electorala cu nimeni. Ne-am ars rau de tot cu PNL!". Dar acelasi Vasile Blaga adauga: „Personal, nu vad o topire a PLD in PD, ci formarea unui nou mare partid. Nu stiu insa cind...".

Peste weekend! Si totusi anuntul facut luni seara privind crearea marelui partid PDL n-a surprins pe nimeni, nici macar electoratul. Miscarea era previzibila, ba, asa cum se poate citi mai sus, era chiar anuntata. Intrigati au fost doar cei care se asteptau ca PD si PLD sa treaca, asa cum isi dorea, probabil, Valeriu Stoica, printr-o casatorie de proba, adica printr-o alianta. Intr-o astfel de formula, in care deciziile comune s-ar fi supus procesului negocierii, PLD ar fi fost avantajat, iar pentru oameni ca Valeriu Stoica era o buna ocazie sa-si impuna punctele de vedere. Dincolo de calculele politice ale liderilor celor doua partide, personajul care a luat decizia fuziunii rapide a fost, indiscutabil, Traian Basescu. Asa cum procedeaza de obicei, Basescu a stat cu ochii in sondajele de opinie comandate imediat dupa alegerile europarlamentare. Din grafice a reiesit ca electoratul este in asteptarea unui mare partid de centru-dreapta si ca s-a saturat de formule hibride de genul aliantelor pre-electorale. Noile sondaje au dat peste cap calculul politic anterior potrivit caruia PD si PLD trebuiau sa ramina despartite pina cind liberal-democratii ar fi reusit sa atraga suficient electorat nemultumit de la PNL. In primul rind, socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din tirg: la europarlamentare liberal-democratii au luat mai mult electorat de la PD decit de la PNL. In al doilea rind, PNL a fost departe de scorul catastrofal pe care se asteptau Stolojan&co. sa-l aiba Tariceanu si ai lui in alegerile din 25 noiembrie.

Prin urmare, decizia de infiintare a marelui partid PDL, botezat deja, si nu fara temei, „Partidul Prezidential", este, din punct de vedere tactic, o decizie potrivita. E in acord cu asteptarile electoratului. Dintre cele doua formatiuni politice care se vor contopi, PD va traversa cele mai mari framintari. Pentru ca o colaborare cu Valeriu Stoica n-a fost niciodata usoara. Theodor Stolojan pleaca la Bruxelles, asa ca Stoica si Gheorghe Flutur vor fi cei responsabili sa intretina curentul liberal in nou-creatul PDL. Si nu va fi deloc o misiune usoara.

Cu toate ca-i vor inghiti cu noduri pe PLD-isti, democratii ar putea avea parte, dupa acest meniu indigest, de o adevarata fiesta. La alegerile viitoare, calculele hirtiei arata ca noua formatiune de centru-dreapta ar putea obtine cel putin 40% din voturile electoratului. Ceea ce, pentru democrati, e echivalent cu implinirea visului lor de aur in care li se arata minunea de a guverna singuri sau aproape singuri. Pentru Traian Basescu, un partid de 40% cistigator in alegeri si ajuns la guvernare arata astazi ca o intoarcere in timp pe vremea in care i se incredinta comanda navei „Biruinta". Cu asa un vehicul electoral, in 2009, Basescu poate face orice, inclusiv mutarea surprinzatoare despre care se vorbeste din ce in ce mai intens in ultima perioada si care consta in abandonarea unui nou mandat la presedintie pentru a se aseza in fruntea unui viitor guvern.

Intram in etapa Partidului Prezidential, cu Traian Basescu presedinte. Va rugam, legati-va centurile de siguranta!