Nu primele milioane sunt problema, ci primii milionari, facuti la apelul bocancilor.

Acum, cand in top avem destui miliardari, ne amintim din nou sa nu-i intrebam cum au facut primul milion. Peste tot in Estul ex-comunist subiectul e sensibil, caci ai de au au luat de la ailalti care n-au. Dar, daca respectam acest tabu, e bine sa stim macar cine a facut repartitia/realocarea/redistribuirea.


Acolo unde s-a pornit de-a dreptul spre capitalism au facut-o preturile libere. Cei care au venit mai repede in intampinarea cererii au fost recompensati, au castigat bunavointa clientilor.


La noi, in Romania, intreprinzatorii nu s-au intrecut care e mai tare. Ei au fost desemnati de stat, care nici pana in ziua de azi n-a scapat de mania de a controla tot. Ca dovada, mai avem inca preturi administrate. Si n-au fost alesi la intamplare: in roluri de manager au fost distribuiti numai oamenii in care "sistemul" avea maxima incredere. N-au fost neaparat cei mai destepti si mai harnici, ci doar cei care au executat mai prompt misiunea. (aˆ’ Faceti-va capitalisti! aˆ’ Am inteles, sa traiti!).


Asadar, atunci cand milionarii sunt numiti, nu castigatori ai unui concurs, atunci cand statul reprima preferintele consumatorilor prin intermediul taxelor care alimenteaza bugetul, dupa care atribuie bogatia cui doreste, nu se poate vorbi despre raporturi de piata. Cand un stat controleaza intrarea resurselor prin intermediul preturilor administrate, in timp ce la iesire preturile se pot duce oricat in sus, profiturile n-au legatura cu aptitudinile manageriale, ci numai cu niste raporturi de vasalitate.


Din acest motiv, greii afacerilor din Romania au primit deja titulatura de baroni aˆ’ sub ei se pozitioneaza firesc baronetii sindicali. Aceasta pseudo-aristocratie nu castiga din calitatea managementului afacerilor, ci de pe urma privilegiilor acordate de regele-stat. Mai jos de baroni si baroneti, practicantii asa-ziselor profesiuni liberale tind sa se adapteze mersului vremurilor si sa se asocieze dupa modelul din Evul Mediu, in bresle. Iar nota de plata pentru toti acesti privilegiati o achita iobagii, prostimea care compenseaza din venituri ciuntite zgarcenia companiilor fata de buget si fata de furnizorii de utilitati. Cand scapa de dari si dijme, iobagimea incape pe mana breslasilor de tot soiul, de la zugravi si faiantari la doctori, notari si experti fiscali. Iar la fiecare increngatura a ierarhiei sta infipt cate un birocrat, pe post de vataf regal, ca sa vegheze la respectarea obiceiului pamantului: iobagii asculta de baroneti, acestia - de baroni, si toata lumea e la mila Mariei-Sale, Statul.


In aceste conditii, nu e de mirare ca inflatia scade la comanda, nicidecum prin mecanismul capitalist al ofertei mai mari, la preturi mai mici. Statul suveran controleaza direct sau indirect salariile si preturile, in loc ca acestea sa fie stabilite prin mecanismele naturale ale unei piete libere, care premiaza eficienta si ii elimina pe cei necompetitivi.


Dar nu Romania a inventat apa calda. Sunt destule tari care au procedat asa cu mult inaintea noastra. Singura particularitate este ca ai nostri au uitat robinetul deschis. Nici pe primul Rothschild nu era cazul sa-l intrebi cum a facut primul milion, insa al treilea a ajuns om de afaceri adevarat si baron cu blazon. La noi, primul milion a si definit baronii locali, iar fiii acestora nu s-au apucat sa faca al doilea milion, mai curat si mai uscat, ci toaca ce-au adunat batranii. Chestie de educatie - pe care cine sa le-o faca daca parintii sunt in misiune si in topuri?