Succesul pastorului Lazlo Tökes la alegerile europene a avut parte, in mass-media de la noi, de doar cateva remarce succinte, care subliniau in treacat surpriza de a avea un independent pe lista celor 35. Marea si vesnica batalie dintre partide si semnificatiile rezultatelor obtinute la referendumul prezidential au acoperit aproape cu totul un fenomen care merita o analiza mai atenta.


Minoritatea maghiara din Romania se vede reprezentata in Parlamentul European de doua "liste", cea traditionala aˆ’ a UDMR - si cea, foarte scurta, a pastorului Tökes. O prima concluzie stranie: nu avem de-a face cu un fapt care sa intareasca in sine glasul acestei minoritati in forumul de la Bruxelles. Dimpotriva. La fel ca romanii neaosi, si ungurii de la noi au ajuns sa vorbeasca in plan international pe mai multe voci, suparate una pe alta. S-ar parea ca tot ce vine de la Bucuresti, in ultima vreme, e marcat de dihonie si adversitate paguboasa. Dar e acest fenomen ceva intamplator? Sau lucrurile se leaga intr-un punct anume?


Lazlo Tökes a ajuns deputat european cu sprijinul clar al FIDESZ, formatiunea maghiara de opozitie cu accente nationaliste dure. In acest moment, FIDESZ - careia Tökes i-a multumit recent in cadrul unei festivitati, la Budapesta aˆ’ are parte in sondajele din Ungaria de o intentie de vot de aproximativ 35%, fata de socialistii aflati la guvernare, care se mai bucura de doar 15%. Chiar daca alegerile din aceasta tara vor avea loc la termen, abia in 2010, avem de-a face cu un partid cu vocatie guvernamentala clara.


La Bruxelles, Tökes va exprima vocea Budapestei-FIDESZ si nu pe cea a Bucurestilor, indiferent de orientarile politice ale partidelor de la noi. Altfel spus, prin minunatele jocuri politice de la noi, Ungaria mai capata un deputat european, iar Romania pierde unul.


Nu avem de-a face aici cu un joc unguresc in sine, asa cum ne obisnuisem, ci cu o consecinta a climatului politic imposibil care s-a instaurat in Romania de trei ani incoace. Pentru ca UDMR se incapataneaza sa guverneze alaturi de liberali si sa nu-i sprijine proiectele, Traian Basescu a decis sa distruga baza de masa a acestei formatiuni. Vara aceasta, presedintele si-a dedicat o parte din concediu zonei secuiesti, unde a atacat UDMR si a ridicat mingi la fileu unei grupari radicale aproape defuncte: UCM. Vorbind pentru secuii radicali, el a renascut aceasta grupare si a devenit agent electoral al lui Tökes, care reprezinta aripa ei cea mai dura.


Consecintele acestei strategii iresponsabile sunt complexe, se vor intinde in timp si exced mult simplul si exoticul succes electoral despre care vorbeam. Sa nu ne facem iluzii. Basescu nu-i divide pe unguri dintr-un posibil interes romanesc. Sub presiunea Tökes/UCM, UDMR este si va fi nevoita sa-si radicalizeze mesajul ea insasi, din instinct de supravietuire. La fel cum la Budapesta exista perspectiva ca socialistii, in cautare de voturi, sa radicalizeze si ei tema nationalista, la trena FIDESZ. E un fenomen pe care l-am putut observa si la Roma, de curand: un primar de stanga, care simte ca pierde teren, a adoptat un discurs xenofob de dreapta atunci cand a simtit ca asta e directia din care bate vantul.


UDMR, reticenta pana acum fata de FIDESZ, ar putea sa se apropie si ea de acest partid. Iar succesul lui Tökes la europene va relansa temeinic, anul viitor, lupta politica din sanul "maghiarimii" noastre. Ceea ce inseamna, in concret, o adevarata intrecere de lansat fumigene extremiste.


Si, uite asa, ajungem noi treptat sa dezbatem iar teze maghiar-radicale intr-un moment istoric cand aveam cu totul alte lucruri de dezbatut. Toate astea pentru ca Traian Basescu e suparat pe UDMR si ii sprijina adversarii, chiar daca asta face rau tarii pe care a jurat sa o apere in toate interesele ei. Divide et impera e un principiu cinic, dar posibil in politica. Cu conditia ca dupa "divide" sa mai ai ce "impera", adica obiectul poftei prezidentiale - Romania - sa mai fie cat de cat in stare de functionare.