Ceea ce s-a intamplat pana acum cu Cristian Cioaca "n-a fost ancheta", sustine comisarul-sef Viorel Vasile, seful Serviciului Omucideri din IGPR. Este "coechipierul" procurorului Marius Iacob in instrumentarea cazului Elodia Ghinescu. Au metode diferite de abordare a subiectului. Insa merg, in echipa, pe aceeasi ipoteza de lucru.
Jurnalul National: De dosarul mineriadei mai aveti timp sa va ocupati? Procuror Marius Iacob: Nu ma ocup eu. Noi avem doar o parte din dosarul mineriadei, partea care-l priveste pe Ion Iliescu. Noua ne-a venit, cred ca-n august, dosarul asta, care provine dintr-o disjungere data de Parchetul Militar. Pentru a finaliza dosarul cu celeritate, initial am repartizat patru procurori si doi politisti. Un procuror a plecat inspector la CSM, au ramas trei procurori si doi politisti. Sunt independenti si ei de regula numai asta fac. Eu nu pot sa stau sa le impun. Deci ala nu-l fac eu, il fac procurorii de la mine din sectie. Sunt trei procurori. Pe un dosar, care sa stiti ca e relativ mic, cantitativ, are doar 10 volume. Si eu am dat trei procurori - la Parchetul Militar a lucrat doar unul - pentru finalizarea cu operativitate... Mai traim sa citim si noi solutia? Cu certitudine. Se va da o solutie, cu certitudine. Chiar si-au facut un plan de audiere cu vreo 50 de martori. A, deci mai dureaza... Nu, eu cred ca au audiat jumatate. Deci, dosarul acela nu-l fac eu. Ca a mai facut cineva legatura ca...

Dumneavoastra girati. Eu girez, dar pana la urma stiti ca procurorul are o oarecare independenta. Noi, ca sefi, trebuie sa-i cream cadrul corespunzator in care sa lucreze. Eu, mai mult decat sa-i dau dosarul si sa nu-i mai dau altul si sa-i spun "fa-l", n-am ce sa-i mai fac. Si sa-l intreb de ce are nevoie, de birouri, de masina, de politisti, de astea... Dar asta efectiv (n.r. - dosarul in care Cristian Cioaca e acuzat de omor calificat) il fac eu. Nu mai am treaba cu..., eu! Si cu el (n.r. - arata spre comisarul-sef Vasile Viorel, seful Serviciului Omucideri din IGPR). Noi ne-am asumat toata... Lipseste pasaportul Auziti, dar taximetristii au fost audiati? Vai de capul meu... Atunci au fost investigati, audiati. Deci, asa cum stiti, noi am luat dosarul pe 17, iar pe 18 am inceput urmarirea penala. Deci de atunci ne-am asumat... Dar geanta ei care a ramas in casa de ce nu a fost verificata? Care geanta, aia galbena, pe care ati aratat-o? Pai ce sa facem cu geanta aia? Dar ati vazut ce contine geanta aia? Da. Ce contine? Pai, nu mai stiu... Farduri, rujuri. Si un portofel. Cu niste acte, chitante, legitimatia de avocat, cartea de vizita a unei companii de taximetre... Vasile Viorel: Probabil ca acolo unde e acum nu-i mai foloseste. Trebuie sa fim optimisti. O reteta... V.V.: Credeti ca ii trebuie pasaportul...
M.I.: Lipseste pasaportul. Nu l-am gasit. Buletinul l-am gasit. Era la barou. Ni s-a predat, il avem atasat la dosar. Si asta credeti ca face parte din inscenarea disparitiei facuta de el? Va rog sa ne credeti ca noi avem... Daca dumneavoastra veniti cu o idee acuma si ziceti "doma€™le, e posibil ca ea sa fie in..." Nu stiu, gasiti o ipoteza si noi ne gandim si la aia. Pai, ar fi ipoteza cu jaful. Doamna Oprea, ganditi-va ca totusi pana la urma un om care are o instruire, daca nu are nici o legatura cu o fapta sau cu ceva, sunteti de acord cu mine ca e constant? Sau ca e in stare sa suporte orice metode da€™astea de ancheta care pana la urma sunt legale, nu sunt... Depinde de psihicul fiecaruia. Daca eu va propun dumneavoastra sa mergeti la detector... Va pun o singura intrebare: "stiti unde se afla Elodia acum?", si dumneavoastra imi spuneti ca "nu stiu" si eu zic "n-am incredere in dumneavoastra, haideti sa mergem la poligraf", n-ati merge la poligraf? Eu as merge! Sau orice om cinstit. Nu stiu. Depinde si de starea in care esti. Pai in care stare va aflati? Acum sunt cam obosita (n.r. - era aproape miezul noptii). Pai, nu va aflati astazi, dar maine... Zic "uite, maine sau poimaine sau cand vreti dumneavoastra". Domnule, daca nu ai legatura cu ceva, de ce sa-ti fie frica? Depinde de psihicul fiecarui om, sa stiti. Unii-s mai puternici, altii sunt mai slabi. Haideti sa facem o analogie: si la disparitiile de copii primii suspecti sunt parintii: ca nu plang, plang prea putin, le curge lacrima doar pe obrazul drept... V.V.: Stiti de ce? Pentru a exclude din start unele ipoteze.

Corect. Asa e. Insa fiecare om se manifesta diferit.Unul isi smulge parul din cap, altul poate inghite in el si plange noaptea in perna, cand nu-l vede nimeni, altul poate nu plange deloc si-si pune streangul de gat. Am avut cazuri. Doamna Oprea, dar acel om nu e constant in ceea ce spune! "N-a fost ancheta"
Nu stiu cum reactioneaza fiecare om in situatii de stres... Pe tocul pistolului a fost gasit sangele ei? Daa€™ cum! Nu-mi vine in minte acum o justificare pentru sangele de pe tocul de pistol. Dar vorbesc de certitudini, nu de... Tocul lui de pistol, uniformele si bunurile gasite in rapa. Pai tu, daca-ti dispare o uniforma, daca-ti dispar niste pernute sau cutia de bijuterii... Cum va explicati cand eu am luat declaratia lui si l-am intrebat "ce-ti lipseste din casa?", "pai, lipsesc bijuteriile", "si in ce erau bijuteriile?", "intr-o cutie de ceramica galbena cu cercuri albastre". "Unde era?", "pe noptiera patului." Noi gasim in rapa, asa cum stiti, cutia si-i aram poza lui. "Asta iti spune ceva? E posibil sa fie de la tine din casa?" "Nu recunosc." Nici n-a spus "seamana, dar nu stiu daca e aia din casa".

S-a speriat sau l-a luat pe "nu" in brate. Te sperii in fata unuia care te ameninta. Tot timpul a venit cu avocatul. Noi n-am tipat niciodata la el, n-am ridicat tonul, am vorbit in ancheta cum stau de vorba cu dumneavoastra. Nu de dumneavoastra s-a speriat, ci de acuzatia care i se aduce, de "omor calificat". Nu e o chestiune care sa te relaxeze. Putea sa zica "domnule procuror, nu va suparati...". Stiti cum a facut? I-am aratat plansa foto, dupa€™aia a fumat o tigara si
i-am zis "Cristi, hai te gandesti?", ca putea sa spuna "doma€™le, sunt foarte ametit, sunt nemancat, lasati-ma sa ma gandesc. E ora 2:00, vin maine si va spun". Am fost cat se poate de flexibili in ancheta, am fost cat se poate de... Pe Cioaca nu-l consider criminal.
V.V.: Ce ancheta? Ca n-a fost ancheta asta....
M.I.: Am avut cu dublu, cu triplu asasinat, am stat nopti, am facut anchete. L-am tratat efectiv: "Cristi, ce zici de asta?" si "cum iti explici pa€™asta?", "de ce atunci ai zis asa si acum nu mai zici nimic?", "de ce nu vii la poligraf?". Dumneavoastra ce-ati crede? Bun, s-a speriat un om, e acuzat de omor calificat. Asta e! Dar te aduni si incepi sa colaborezi. Pentru ca...
V.V.: Auziti, daa€™ de ce nu-i luati si lui un interviu, sa vedeti? Fara sa fie speriat, nu-i acuzat de dumneavoastra. De ce nu-l intrebati? Ce sa-l intreb? De ce nu recunoaste alea din rapa? Sau ce cauta andrelele acolo? V.V.: De ce uniforma lui e acolo? De ce e sange pe uniforma lui? De ce e profilul lui pe manusile cu sange? De ce e sange in portbagaj? Sa-l intrebati ca ziarista, nu ca... De ce nu-l intrebati? Cu chilotii, de ce nu-l intrebati? Ia intrebati-l! L-am intrebat. Si ce-a zis? Ce va spune si dumneavoastra. V.V.: Pai, de noi se sperie... A, si de mine nu, ziceti! Pai, nu, nu, nu...
V.V.: Ce zice exact? Ca nu stie. Nu-si explica. "O cautam" Marius Iacob: A, pe de alta parte, de ce n-a venit sa spuna "a, ziceti ca e uniforma mea. Domnua€™ procuror, eu ma duc acasa, vad cate uniforme am, vin si vi le pun pe toate in brate si va rog sa confruntati dumneavoastra"?
V.V.: Sau "haideti sa mergeti sa vedeti cate uniforme am!".
M.I.: ... "confruntati dumneavoastra cu ce mi-au dat de la serviciu si vedem. Nu stiu ce sa va zic. E marimea mea la camasa, e marimea mea la pantaloni", ADN-ul lui de pe pantaloni, "nu-mi explic, dar haideti ca eu va ajut sa o lamurim". "Nu stiu, e posibil, probabil."
V.V.: "Cristi, hai ma sa mergem sa verificam?", "iar, domnule, vreti sa veniti in casa la mine?".
M.I.: S-a speriat. I-aratam chiloti barbatesti pe care scrie "Uniconf", sunt niste chiloti distincti - deci nu sunt da€™astia obisnuiti - , negri. Si zic "uite, ADN-ul tau", "pai, nu stiu. Pai, mie imi lua nevasta-mea chiloti". "Pai da, daa€™ te imbracai, tu nu stii cu ce te imbraci?" Nici macar nu putea sa spuna "doma€™le, stai putin ca eu cred ca nu sunt... Am avut sau n-am avut. Haideti acasa sa cautam, ca s-ar putea sa am sau s-ar putea sa nu mai am". Doamna Oprea, colacelul copilului, colacelul care era in baie langa WC-ul pe care-l folosea toata lumea, frate, nora, bona..., doma€™le, era acolo de luni de zile si spune "nu stiu daca aveam in casa asa ceva". E speriat! Putea sa spuna "domnua€™ procuror, am fost speriat ca v-ati uitat urat la mine, dar vin maine, lasati-ma sa ma gandesc"... Sau "m-am speriat ca toate probele astea duc inspre mine, si eu nu stiu ce reactie sa am!". Si noi ce sa facem? Doma€™le, eu nu pot sa spun "Cristi, pentru ca tu esti speriat si astea, ai dreptate, eu ma duc dupa nea Gica din colt!".

Citeste si:

Ati gasit si un suport pentru o perie de WC, nu? O chestie da€™aia in care se pune peria de la WC, bleu... Nu mai stiu... Aia n-are cum sa fie din casa lui. In casa lui sunt ambele perii de WC, cu cutii cu tot. Pai daa€™ io am zis ca-s din casa lui? V.V.: Cine a zis ca toate obiectele de acolo sunt de la el? Sunt masurate, numerotate. Dintre obiectele alea, patru-cinci oameni, cati le-au vazut, au recunoscut cred ca 90% din ele. Sunt cateva obiecte, sa zicem 10 dintr-o suta, pe care nu le-a recunoscut nimeni. Asta e, nu le-a recunoscut.
V.V.: Ati vazut locul in care s-au gasit? Da. Ati vazut cate obiecte sunt acolo? Da. Acolo puteati sa gasiti probe la zece cazuri... Vedeti? Daa€™ noi ne-am legat de astea pe care le-au recunoscut, la analize pe ce a iesit ADN-ul. Noi am avut in vedere ce am considerat ca are legatura cu cazul. Si ulterior am incercat sa stabilim daca au vreo legatura cu cazul nostru. N-a zis nimeni ca toate au legatura. Nici macar n-am zis ca le-a aruncat Cioaca acolo! Ca asa a mai interpretat nu stiu cine ca gata, Cioaca le-a aruncat. N-am zis, doma€™le, noi asa ceva! O cautam (n.r. - pe Elodia). Viitorul va...

Cand incepeti fraza asta cu viitorul ma gandesc la aia cu "viitorul suna bine"... Doamna, el sustine ca e vie si ca e plecata nu stiu unde. Sunteti de acord cu mine ca-n ipoteza in care ea e plecata, o gasim noi...? Intr-un an, doi, trei, zece, cina€™spe, o gasim. Sunteti de acord cu mine? Dupa 10 ani, tot o gasim! Unde sa fie? Desi mie acuma - n-am copii, n-am copii si nici nevasta - mi-e totusi imposibil sa cred, gandindu-ma doar la o femeie, ca o femeie sa-si lase copilul si sa plece, sa nu mai..., voluntar. Se poate. Atitudinea V.V.: Credeti ca e in viata? Sincer! Auziti? Chiar vreti sa stiti parerea mea? V.V.: Aha...
M.I.: Noi nu scriem nicaieri. Sunt sanse mici ca ea sa mai fie in viata. Dar si daca a fost ucisa, sunt sanse ca altul sa fie autorul. A fost vreodata un indiciu temeinic in acuzarea lui faptul ca el nu s-a implicat in cautari? Nu. A fost un semn de intrebare. Ar fi fost bine daca el s-ar fi implicat in cautari? A fost un semn de intrebare si ne-am bazat pe faptul ca un om caruia ii dispare sotia e interesat sa o gaseasca, vie sau moarta. Pentru ca, pana la urma, e sotia lui si e mama unui copil. Dar, nu, nu... faptul ca el nu s-a implicat in asta nu ne-a determinat pe noi sa credem mai mult sau... Dar a intrebat, chiar in acele zile, prietenele ei apropiate daca au vazut-o. A intrebat, da, da. A intrebat. I s-a impus, dupa ce a inceput urmarirea, sa nu se implice in cautari? Nu i s-a impus nimic! Deci, noi sa stiti ca la fiecare audiere pe care am efectuat-o l-am intrebat "mai, noi te acuzam de asta. Tu ce probe propui in apararea ta? Sau cum te aperi?". Si el a sustinut o data ca vrea sa puna la dosar mail-urile, o data ca vrea sa... nu mai stiu ce. Deci, l-am intrebat: cum te implici tu? El n-a venit niciodata sa zica "doma€™le, eu vreau sa vin cu dumneavostra sa o cautam in lacul cutare"! Am fi fost de acord, "vino cu noi"! Sau "eu cred ca s-ar putea sa fie plecata in Mexic". Ce pomana ar fi fost pentru presa, dumneavoastra alaturi de Cioaca filmati pe malul Barajului Vidraru! Deci, noi nici nu i-am impus sa-l tinem dupa noi, s-o cautam, nici el nu s-a oferit. Iar din partea noastra a avut toata disponibilitatea. Da, dar avand in vedere continutul mail-urilor... V.V.: Ce relevanta are pentru caz? Justifica atitudinea lui. V.V.: Care e mai moral dintre ei doi?

Discutia a alunecat spre zone neserioase. Divorturi, adulter, chiuretaje.... La un moment dat, comisarul-sef Vasile Viorel a acuzat Jurnalul National de o atitudine "pro-Cioaca", asa cum a denumit-o dumnealui. M-a intrebat de ce publicam mail-urile. "Pentru ca ceilalti din presa publica probe din dosar", i-am raspuns. Mult mai diplomat, procurorul Iacob a salvat situatia: "Pe noi sa stiti ca ne ajuta publicarea mail-urilor. Demonstreaza ca, cel putin in ultimul an, avocata a fost fidela unui singur amant". No comment. O tara de jurati online Interviul a durat doua ore. O buna parte din el s-a desfasurat cu reportofonul inchis. Mi s-a cerut o pista. Am dat o pista, cu actiune si personaje, n-are rost sa o detaliez atata vreme cat ea nu se verifica. Prezumtia de nevinovatie ar trebui sa functioneze si intr-o ancheta penala, si intr-una jurnalistica. In momentul in care i-am reprosat ca date din dosar au "transpirat" in mass-media, procurorul a avut un raspuns care m-a blocat: "Stiti ce-as face eu? Dar nu se poate! As publica tot dosarul pe internet, ca oamenii sa-l vada si sa-si dea cu parerea. Sa vad ce cred ei". "S-atunci de ce se mai face Facultatea de Drept, domnule procuror? A ajuns Romania o tara cu 18 milioane de jurati online?" N-a avut raspuns. Acest pasaj nu exista pe inregistrarea audio. Dar, pentru conformitate, daca este nevoie, se poate face testul cu poligraful... Dreptul de a tacea In art. 70, pct. 2 din Codul de Procedura Penala se recunoaste acest drept atunci cand se dispune: "Invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei, dreptul de a avea un aparator, precum si dreptul de a nu face nici o declaratie atragandu-i-se totodata atentia ca ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa". Pe de alta parte, invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze vinovatia sa, sarcina administrarii probelor revenindu-i organului de urmarire penala si instantei de judecata. In acest sens, art. 65 alin. 1 din Codul de Procedura Penala dispune: "Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de judecata". De regula, cauza si semnificatia tacerii este dificil de decelat cu certitudine si fara dubii, ceea ce implica o serie de probleme folosirii tacerii in sistemul probatiunii. De pilda, in sistemul de drept american "inculpatii au dreptul de a refuza sa raspunda la orice intrebare ce le este pusa de acuzare in timpul procesului (prin invocarea celui de al 5-lea amendament) si, de asemenea, au dreptul de a nu aparea deloc in calitate de martor. Mai mult chiar, ii este interzis acuzarii sa comenteze tacerea sau refuzul inculpatului de a fi martor. (fragment din studiul "Dreptul invinuitului sau inculpatului de a nu face nici o declaratie" realizat de conf. univ. dr. Dabu Valerica si avocat Gusanu Ana-Maria)
Primele parti ale interviului - Marius Iacob: "Daca Elodia traieste, eu imi dau demisia" a€¢ "Noi n-am zis ca Cioaca a aruncat obiectele in rapa" a-� Cititi si: