Marele Putin, intre Stalin si Dumnezeu

In iarna lui 2000 am ajuns la redactorul sef al Zavtrei, scriitorul filo-sovietic cu accente nationaliste Aleksandr Prohanov, pe urmele "firului rosu". Prohanov, care declansase scandalul legaturii secrete directe dintre Kremlin si Cotrocenii lui Ion Iliescu, nu-si ascundea legaturile cu structurile de informatii speciale. In 2000, ne-a facut o analiza perfecta a viitorului Rusiei in urmatorii opt ani: de la relatia cu SUA, NATO si UE la Transnistria, Basarabia si Romania. Cu Stalin, Petru cel Mare si o icoana pravoslavnica deasupra capului reprezenta intruchiparea perfecta a spiritului Noii Rusii. Era enervant si simpatic in acelasi timp, cu remarcile sale extravagante la adresa Rusiei in raport cu lumea. Cred ca asta si-ar fi dorit si George Bush cand se referea la Romania ca la o punte spre Rusia. La cautarea unui liant, prin mijlocitori regionali, care sa intareasca "Alianta votca-cola". Pentru ca tot el spunea despre Putin, cu ceva timp in urma: "uneori nu-mi place ce aud de la el, dar stiu ca imi spune intotdeauna adevarul".
Ce mai spune astazi Bush - mai precis sistemul american - , cand sistemul Noii Rusii a adaugat la amestecul molotov de mai sus si componenta mandriei de a fi kaghebist?! Brigazile tineresti ale lui Putin - Nashii - il vad pe conducatorul rus ca pe un mantuitor al Rusiei, dupa cum declara frecvent la manifestarile lor idolatrice. Dupa opt ani de domnie, Putin e pus in rama in casele a doua treimi din populatia activa a Rusiei iar sistemul sau KGB, al Rusiei Unite, e prezent in Parlamentul de la Moscova cu 400 din cele 450 de locuri ale Dumei. Putin poate fi premier patru ani si apoi sa candideze pentru inca doua mandate la Presedintie sau Duma poate modifica rapid Constitutia pentru a-l reinstala, la cererea publicului, sub acoperisul Kremlinului, pe varful caruia troneaza inca steaua sovietica, norocoasa pentru Rusia.
Comunitatea internationala occidentala - SUA, NATO, UE, Consiliul Europei, OSCE - a reactionat gatuita de emotie, "cu ingrijorare", contestand rezultatele alegerilor si reclamand incalcarile dreptului la exprimare din perioada campaniei. Putin le-a raspuns, ca intotdeauna, scurt, concis, exact, zeflemitor: "alegerile sunt legitime"; ele demonstreaza ca cetatenii rusi nu vor permite tarii lor sa se dezvolte intr-o "directie distructiva", evidentiind "revolutiile portocalii" sponsorizate de George Soros in spatiul post-sovietic. Culmea, aici chiar Bush si Putin aveau de ce sa fie aliati, tinand cont de pozitia anti-neoconservatoare a lui Soros. Si asa ajungem si la Romania.
Importanta alegerilor din Rusia pentru Romania ar trebui sa trezeasca, dupa ani de adormire, capetele din structurile care se presupune ca lucreaza la viitorul tarii. Intre Stalin si Dumnezeu, Putin si sistemul sau vor guverna inca pe multi ani nu numai Rusia, ci intreaga Eurasie cu infiltrarile inerente pana in inima si chiar la varful Europei. Romania, dupa cum se vede si de la Moscova, si de la Bruxelles, si - sa nu ne amagim - si de la Washington, ramane doar o piatra de hotar al celor trei imperii mai mult sau mai putin consolidate sau cu pretentii de consolidare la Marea Neagra. Cu atat mai mult se impune o politica strategica nationala directionata catre Rusia Unita. Un punct de plecare ar fi - daca tot se vrea asa - o Europa Unita care sa cuprinda si Romania Unita cu Basarabia romaneasca. Transnistria? Sa dam Cezarului ce-i al Cezarului!

---

Despre autor: