A vrut sa arate ca el e Jupanul!

Dupa cum am marturisit deja la "Sinteza zilei" de luni seara, ascultand, pe la 20 si ceva, "Antena partidelor parlamentare", am remarcat ca textul citit de Emil Boc in spatiul Partidului Democrat nu sufla o vorba despre fuziunea cu PLD. Asta desi, la 19,45, cu doar un sfert de ora in urma, acelasi Emil Boc, anunta aparitia PDL. Asta inseamna ca la ora inregistrarii nici lui Emil Boc, nici altor lideri democrati nu le trecea prin cap ca seara vor fuziona.

E limpede astfel ca decizia de contopire a celor doua partide a fost impusa de Traian Basescu in dupa-amiaza zilei de luni.

O tara intreaga a vazut cum doua formatiuni ce se pretind nu numai democratice, dar si reformate, au luat pozitie de drepti la comanda unui singur om si au racnit in cor:

Sa traiti! Fuzionam intr-un nou partid!

Nicolae Ceausescu decidea de unul singur ce sa faca si ce sa dreaga Partidul Comunist Roman. Numai ca, odata decizia luata, mult hulitul dictator se straduia sa-i dea o forma cat de cat democratica. Tinuta in secret, decizia la nivel inalt devenea propunere a unor organizatii de baza. O propunere care urma calea de jos in sus, pana la nivelul Congresului sau Conferintei nationale.

Nicolae Ceausescu nu si-a permis niciodata, nici in calitate de presedinte, nici in cea de secretar general al PCR, sa arate romanilor ca el e Jupanul.

La 18 ani de la barbarul moment din 25 decembrie 1989, un politician ce pretinde a trai in democratie nu numai ca nu ascunde realitatea unei decizii luate de unul singur pentru doua partide, dar mai mult cauta ca asta sa sara in ochi. Traian Basescu a invocat nevoia votului uninominal ca instrument de reformare a clasei politice in asa fel incat partidele sa nu mai depinda de decizia unui singur om. Doua dintre formatiunile care nu depind de Traian Basescu - PSD si PNL - au atins acest ideal atat de des invocat de domnul presedinte. Putem spune orice despre PSD si PNL. Nu putem spune insa ca sunt formatiuni care respira asa cum le dicteaza vointa unui om. PD si PLD, formatiuni laudate de domnul presedinte ca fiind un model de partide deja reformate, nu numai ca n-au evoluat in directia democratizarii interne, dar, mai mult, au involuat pana la nivelul Partidului Comunist Roman, ba chiar si sub acesta in materie de minima respectare a democratiei interne. Fuziunea dintre doua partide nu e o imperechere la monta intre un taur si o vitica. E un proces liber asumat nu numai de liderii de la varf ai celor doua formatiuni, dar si de liderii de filiale, ba chiar si de simplii membri. Fara o larga dezbatere, democratica la nivelele de baza, fuziunea e un act artificial, care mai devreme sau mai tarziu se plateste.

La emisiunea Zig-Zag cu Ion Cristoiu de pe Antena 3, Silviu Curticeanu, fostul sef al Cancelariei CC al PCR, arata, intr-un exercitiu superb de luciditate, ca autoritarismul absolut al lui Ceausescu a ucis din fasa orice initiativa individuala. Intr-adevar, PCR s-a prabusit, in decembrie 1989, ca un castel din carti de joc, deoarece toate deciziile venisera de sus in jos. In aceste conditii, asumarea unei decizii nu s-a mai facut de catre activistii si membrii de partid in cunostinta de cauza, ca fiind a fiecaruia, ci in ipostaza de ordin de indeplinit.

Noua formatiune PDL va trebui sa faca fata unor confruntari electorale pe viata si pe moarte. Succesul formatiunii va depinde nu de geniul lui Traian Basescu, pentru ca geniul unui om nu reuseste sa faca fata tuturor provocarilor realitatii, ci de prestatia tuturor activistilor si membrilor de partid. Pentru ca aceasta prestatie sa fie cat de cat eficienta e musai ca fiecare activist, fiecare membru de partid sa fie convins ca tot ceea ce face e din proprie initiativa si nu o corvoada nascuta din transpunerea in viata a unor indicatii.

Dincolo de toate acestea ramane stupefianta imaginea publica a unor politicieni cu pretentii de a conduce un partid mai intai si o tara mai apoi, redusi la rolul caraghios de soldati Svejk ai Majurului de la Cotroceni.

Sa fie momentul de luni seara, unic in felul sau nu numai in postdecembrism, dar si in ceausism, urmarea unei crize de nervi a lui Traian Basescu?

Nici vorba.

La o adica se puteau respecta macar de forma procedurile cerute de minimul protocol nu numai al democratiei, dar si al conduitei civilizate.

Se putea astfel ca liderii celor doua partide sa primeasca indicatii de la Cotroceni, dar sa convoace conducerile PD si PLD care ele, desigur, sa decida, fie si de ochii lumii, fuziunea.

De ce n-a procedat Traian Basescu astfel?

Pentru ca a vrut sa faca o demonstratie ca el e Jupanul. Nu-i exclus ca lovitura primita la Referendum sa fi dat unor lideri PD, si PLD, dar si unor sefi de institutii, prilejul de a bombani nitel.

Era nevoie, astfel, de o demonstratie de forta in asa fel incat toata lumea sa inteleaga ca el, Traian Basescu, a ramas puternic si dupa Referendum.

---

Despre autor: