Principalele agentii internationale de rating - Standard & Poora€™s, Fitch Ratings si Moodya€™s - au luat in vizor economiile tarilor baltice in asteptarea unor credite pe care le considera "dureroase". Iar analistii marii banci de investitii americane Goldman Sachs apreciaza ca, o scadere semnificativa a cresterii economice va interveni in tarile respective, daca nu se va produce cumva chiar o recesiune. Oricum, inflatia a crescut din nou foarte mult, preturile la proprietati au inceput sa scada, iar deficitul de cont curent a depasit orice limite. Si urmeaza avertismentul: "Adaptarea la situatia creata ar putea reduce interesul investitorilor pentru tarile baltice si chiar pentru Romania si Bulgaria". Este aprecierea analistilor de la Goldman Sachs.


Alaturarea nu este intamplatoare si nici nepotrivita. Pentru ca si in Romania si Bulgaria s-a aplicat, e drept ceva mai tarziu, absolut acelasi scenariu: stimularea consumului  mult peste posibilitatile productiei interne, prin sporirea fara acoperire a salariilor, prin extinderea rapida a creditarii si prin aprecierea artificiala a monedei nationale, care sa scada inflatia pe seama nefericitei incurajari a importurilor. Regasim functionand  din plin in acest scenariu mecanismul extinderii Uniunii Europene: pomparea de bani in scopul expansiunii pietei din Est pentru produsele si serviciiile din Vest. In mod evident, insa, ceea ce se obtine astfel, cel putin intr-o prima faza - care poate dura insa pana la cativa ani - este o cvasi-prosperitate pe seama si cu pretul adancirii grave a deficitului extern: cresterea economica bazata pe consum din import, inflatie dependenta de preturile importurilor, volatilitate a cursului monedei nationale. La fel de evident, toate acestea dureaza pana cand coarda intinsa se rupe. Corectiile vin, mai devreme sau mai tarziu, dar in  mod inevitabil. Euforia este apoi scump platita. Chiar si minusculele tari baltice nu fac exceptie, cu toate ca, in cazul acestora, cu doar cateva miliarde  de euro capitalul international le-ar  putea tine "de afis" in continuare. Dar, la deficite externe de 15%-20% echivalent PIB, nimeni nu se mai aventureaza doar "de afis", sa puna la dispozitie acesti bani. Talcurile baltice sunt foarte clare: urmeaza pe tavalug Romania si Bulgaria! Mai ales ca, in cazul acestora din urma, pentru a le tine "de afis", ar trebui mult mai multi bani!


Ceea ce se intampla deja in tarile baltice este foarte semnificativ. Aceste tari, in ciuda nereprezentativitatii lor din cauza obiectiva a dimensiunii reduse atat a economiei, cat si a populatiei, au fost totusi date copios de exemplu pentru rapiditatea si amploarea reformelor intreprinse, neezitandu-se a le prezenta chiar ca un fel de port-stindard al trecerii cu succes de la comunism la capitalism. Realitatea este ca tocmai ceea ce le facea nerelevante - dimensiunea redusa, practic, de ministate - constituia un mare avantaj pe linia schimbarilor. Cu cateva miliarde de dolari sau euro se puteau face minuni, ceea ce intr-o tara cu peste 20 de milioane de locuitori ca Romania era imposibil. Cu acesti bani, tarile baltice au inregistrat succese dupa succese pe  linia cresterii economice, reducerii inflatiei, sporirii salariilor si consumului. Evident, insa, succesele in discutie nu au fost organice, nu au izvorat din strafundurile economiei, ci au fost mai mult de suprafata, ca toate cele obtinute prin mijloace monetare. Si dupa un timp, situatia a ajuns sa se razbune. Problemele ascunse sub pres ies acum la iveala la primele adieri de vant mai serioase. Dupa succese obtinute mai mult artificial sau cu pretul unor grave dezechilibre, care au fost un timp ignorate sau chiar ascunse, vine timpul notei de plata.