Pur si simplu... Jane

Daca ati lacrimat discret, ati stat cu sufletul la gura sau/si ati ras din toata inima la "Mandrie si prejudecata" (in special mini seria BBC din 1995 cu Colin Firth sau ecranizarea din 2005 cu Keira Knightley si cu acelasi cuceritor Mr. Darcy) sau la "Ratiune si simtire" (in varianta lui Ang Lee cu Kate Winslet, Emma Thompson si Hugh Grant), nu ratati "Jane" (titlu original "Becoming Jane"), care ruleaza acum pe ecranele din Capitala. La inceput, pare a fi un film geaman cu cele mentionate mai sus, avand toate ingredientele "de gen": imagini superbe, parca decupate dintr-o pictura de Constable (motiv pentru care ar fi mai bine sa fie vazut la cinema); personajele binecunoscute (tinerele fete de maritat, pline de calitati, dar fara zestre, burlacii roind in jurul lor si cunoscutele jocuri de seductie si respingere de ambele parti, mama bagacioasa si tatal impaciuitor, intrigantul las, acritura de doamna nobila, putred de bogata, care vrea sa aiba totul sub control...), aceleasi situatii de un comic discret provenit mai ales din dialogul spumos (pe alocuri cam prea livresc, dar sta in firea personajelor sa vorbeasca asa); actori frumosi, plesnind de tinerete... Sa nu uitam sa mentionam dansul de societate, oglinda a unei societati ce se conduce dupa reguli rigide, rareori incalcate si nu fara sanctiuni drastice. Momentele coregrafice nu sunt simple ornamente in cadrul economiei filmului, ci si scene de confruntare, precum si cele doua secvente de wrestling avant la lettre. Intreaga pelicula poate fi comparata cu unul din aceste dansuri cu forma fixa, actiunea fiind rupta arar de momente neasteptate, dar care isi gasesc si ele locul in coregrafia finala.
Ca si personajele din romanele sale si, apoi, din ecranizarile acestora, tanara Jane (Anne Hathaway) lupta pentru dreptul de a-si alege singura destinul, de a nu fi incadrata cu forta intr-un sistem social rigid. Pornind de la date reale din biografia cunoscutei autoare, fara pretentia de a le urma cu fidelitate, filmul incearca sa explice radacina subiectelor si motivelor operei sale. Spre deosebire de exuberantele ecranizari dupa romanele lui Austen (si, bineinteles, lucrarile propriu-zise), viata reala nu are un happy-end clar. Pe cand, in domeniul fanteziei, din drama se naste comedia si totul are un final fericit, in ecranizarea "realitatii", comedia se transforma, treptat, in drama, iar multe vise raman neimplinite sau se implinesc intr-un alt mod.
As recomanda acest film doamnelor si domnisoarelor. Pe langa argumentele mentionate mai sus, adaug ca James McAvoy e incantator si face fata cu succes mai titratilor sai colegi Dame Maggie Smith, Julie Walters, James Cromwell.

---

Despre autor: