Lunea viitoare, Cotidianul va ofera monografia „Hrana. Spune-mi ce maninci, ca sa-ti spun cine esti", de Anne-Lucie Raoult-Wack, o incursiune in istoria comportamentelor alimentare. Anne-Lucie Raoult-Wack, autoarea studiului care va este oferit luni, impreuna cu ziarul Cotidianul, si-a cistigat, ca om de stiinta, recunoasterea internationala pentru contributiile pertinente la cercetarile din domeniul agronomiei. „Hrana. Spune-mi ce maninci, ca sa-ti spun cine esti" este o analiza a modului in care obiceiurile alimentare s-au schimbat de la epoca la epoca, ilustrind transformarile care au modelat societatea de-a lungul istoriei.

Premisele de la care porneste cercetatoarea vizeaza in primul rind citeva date elementare care diferentiaza omul de restul mamiferelor, si anume conditia de omnivor. Exceptie de la specializarea alimentara caracteristica fiecarei specii, natura omnivora, impartasita doar de om, porc si sobolan, are pe cit de multe avantaje, pe atit de multe riscuri. Capacitatea omului de a-si acoperi nevoile de nutritie atit din mediul vegetal, cit si din cel animal are avantajul ca a permis speciei sa se deplaseze si sa se adapteze la oferte de hrana dintre cele mai diverse. Dezavantajul este ca omul a fost in permanenta constrins la efortul de a diferentia intre ceea ce este sau nu comestibil, de aceasta abilitate depinzind sanatatea sa si a grupului din care face parte. Formarea deprinderilor alimentare a dus nu doar la cristalizarea nenumaratelor tipuri de bucatarii, la fel de variate precum culturile in sinul carora au aparut, ci la insasi consolidarea diferitelor societati.

Functia biologica a alimentatiei, argumenteaza Raoult-Wack, datorita faptului ca implica grupul in procurarea si obtinerea hranei, are principalul rol in coagularea oricarui tip de societate, surclasindu-l pe cel al functiei sexuale. Pe linga rolul integrator pe care hrana l-a jucat in consolidarea grupurilor, alimentatia a contribuit la definirea specificului fiecarei culturi, fiind una dintre componentele identitare principale. Diferitele tabuuri legate de alimentatie, codurile alimentare impuse din motive religioase, medicale sau sociale ilustreaza functia pe care normarea obiceiurilor ce tin de nutritie a avut-o in constructia identitara. Interdictia musulmanilor de a minca porc si restrictiile evreilor in ceea ce priveste combinarea diverselor tipuri de alimente in aceeasi farfurie sint doar citeva dintre cele mai cunoscute exemple la care autoarea se intoarce pentru a evidentia legatura dintre hrana si modelele culturale sau religioase.

O alta dimensiune implicata de modul de alimentatie este cea sociala. Pentru a o ilustra, autoarea aminteste de felul in care restrictiile la anumite alimente oglindeau, in trecut, o ierarhie sociala foarte clar organizata. In Evul Mediu, hrana crescuta cit mai aproape de pamint putea fi consumata de oamenii lipsiti de noblete, in timp ce alimentele care-si aveau originea cit mai departe de sol erau exclusiv rezervate nobililor.

Mai mult decit atit, pentru a ingrosa si mai mult deosebirile dintre straturile sociale, orice abatere de la meniul rezervat unei paturi inferioare era considerata un act de transgresiune sociala. Asa se face ca, daca un taran doar adulmeca bucatele rezervate bogatilor, trebuia sa se spovedeasca imediat preotului. Nici istoria modului in care gusturile s-au rafinat, facind posibile inovatiile gastronomice, nu a fost ocolita de autoarea studiului.