Planul economic al Romaniei: Dati vina pe seceta!

Stirea ca produsul intern brut al Romaniei a crescut cu 5,7% in trimestrul III a fost destul de surprinzatoare. De ce? Pentru ca, in contextul in care lunile iulie, august si septembrie au fost marcate de turbulente, ne-am fi asteptat ca acest lucru sa afecteze si performanta economiei. Dar turbulentele inca nu au fost cuantificate in performanta.
De ce spun asta? Diferenta este intre viziunea pe termen scurt si pe termen mai lung. Daca ne uitam, spre exemplu, la cursul de la 30 septembrie 2007 (3,3559 lei), vom vedea ca leul a pierdut in trimestrul 3 aproape 8% din valoare. Dar daca ne uitam in urma un an, vom observa ca tendinta a fost contrara, de apreciere. Vedem ca pretul euro s-a modificat de la 30 septembrie 2006 pana la 30 septembrie 2007, coborand de la nivelul de 3,5415 lei pana la cel 3,3559 lei, adica o intarire de vreo 5%. Care dintre cele doua abordari este relevanta?
Raspunsul e simplu: amandoua. Doar ca, in anul 2006, leul venea de la "moale" la tare, iar acum, in 2007, vine de la "tare" la moale. In anul 2006 se continua tendinta de apreciere a leului, iar in anul 2007, din prima zi a trimestrului III, am inregistrat inversarea, corectia.
Ce ne spune acest lucru? Ca trimestrul 2007, din punctul de vedere al cresterii economice, ar putea fi cel mai bun trimestru comparativ cu ceea ce se va petrece in urmatoarele 8 trimestre. Pentru ca ar putea fi ultimul care a beneficiat simultan de o intarire masiva a leului pe termen scurt, de randamente inca multumitoare pentru straini, daca le raportam la riscurile economice, in crestere, ale Romaniei. Pentru ca problema de fond nu s-a rezolvat, iar abia acum, in trimestrul 4, a inceput, timid, solutionarea ei. Ma refer la deficitul de cont curent (diferenta dintre economisirea unei natiuni si investitiile care se fac in economia acelei natiuni). Sa nu uitam ca trimestrul 3 a pornit de la o baza a inflatiei incredibil de mica (cresterea preturilor pe primele 6 luni a fost de numai 1,62%). Perspectiva pe tot anul era undeva la 4%. Cursul se apreciase in primele 6 luni cu 7%. Acum, perspectiva inflatiei pe tot anul este undeva intre 6 si 7 la suta. Adica mai mare cu cel putin 50% fata de premisele din prima zi a trimestrului III. Cursul a anulat tot ce a castigat in primele 2 trimestre, ba chiar leul este mai slab decat la inceputul anului.
Sa ne uitam si la cresterea economica. La inceputul anului se vorbea de tinta de prognoza de 6,5 la suta. Din vorbe, perspectiva a fost ridicata dupa primul trimestru la 7%. Apoi, prognoza oficiala a fost coborata la 6,1%. Realitatea este insa ca in niciunul dintre trimestre cresterea economica nu a depasit media revizuita pentru intreg anul (6,15). In primul trimestru am avut 6%, 5,6% in al doilea si 5,7% in al treilea (fata de 8,3% in trimestrul III 2006).
Dar acest lucru ce ne spune? Ca randamentele au scazut si vor mai scadea. Dar inflatia in crestere si deficitul de cont curent pe acelasi trend ce ne spun? Ca riscul a crescut. Dar anul electoral 2008 si sustinerea minoritara a guvernului ce ne spun? Ca nu avem motive clare sa credem ca in 2008 se vor lua masuri coerente, responsabile, din partea guvernului. Pe ansamblu, toate aceste elemente se traduc astfel: riscuri mai mari, randamente mai mici (or, este stiut faptul ca investitorii isi asuma riscuri mai mari doar daca randamentele cresc mai mult decat gradul de majorare al riscului). Suntem in afara acestei premise.
Şi atunci, care este planul economic al Romaniei? Din pacate, unul singur: dati vina pe seceta pentru incetinirea cresterii economice. Dati vina pe seceta pentru reinflamarea inflatiei. Planul B? Dati vina pe seceta pentru scumpirea alimentelor. Dati vina pe turbulentele internationale pentru scumpirea creditelor, carburantilor, vietii etc.
Doar ca Romania nu are nevoie de scuze pentru derapaje. Romania are nevoie de planuri A si B veritabile pentru a-si consolida tendinta de crestere.
In opinia mea, "dati vina pe seceta" se va manifesta si in trimestrul IV. In opinia mea, trimestrul III se va dovedi cel mai bun dintre cele care vor urma. In opinia mea, bancile, vazandu-se cu riscurile majorate, vor credita mai scump economia, pentru ca vor dori randamente mai mari. In opinia mea, asta va contribui la scaderea ritmului de crestere economica. Capitalul in Romania va deveni mai rar si mai scump. Cine va plati factura? Vor plati cei care au accesat imprumuturi (in euro, prin deprecierea leului, iar in lei, prin plusul de inflatie care va duce de asemenea la scumpirea creditelor in lei). Vor plati cei cu venituri fixe (pensionarii, ale caror pensii, desi sunt majorate, vor constata ca puterea de cumparare nu a recuperat in acelasi ritm). Vor plati si salariatii, pentru ca daca ritmul de crestere economica scade, si ritmul de crestere a veniturilor lor se va diminua (simultan cu scumpirea creditelor contractate). Nesabuinta de a nu gasi solutii din timp, ci scuze de genul "dati vina pe seceta" va cobori Romania de pe val. Iar cand vom cobori, vom vedea ca ne aflam, la fel ca in urma cu multi ani, in aceeasi infrastructura, dar sufocata, in acelasi sistem de invatamant, dar mai putin performant, in acelasi sistem de sanatate, mai scump, dar la fel de lipsit de eficienta. Eroarea majora? Neatentia la dezechilibre, proasta directionare a banilor inspre polarizarea societatii in loc de investitii de importanta nationala (autostrazi, drumuri, spitale, scoli), cheltuirea ineficienta a banilor publici. Efectele? Impozite mai mari pentru acoperirea risipei, si nu a cheltuielilor, si adancirea decalajelor dintre cei cu venituri mici si medii pe de-o parte, si cei cu venituri mari pe de alta parte.

---

Despre autor: