In ajunul implinirii primei aniversari de  la semnarea documentelor finale si aderarea  Romaniei la Uniunea Europeana am incercat sa-mi formulez unele raspunsuri la o intrebare ce-i framanta pe mai multi compatrioti de ai mei: Care a fost si care este impactul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana asupra cetatenilor Republicii Moldova?
Ion Hadarca, scriitor, om politic, Republica Moldova



Impresia generala, in preajma primului an in care avantajele si decalajele s-au manifestat simptomatic si inca se manifesta in flux este ca de aici, din Chisinaul de frontiera, se vede si se simte ca intr-o axa tectonica oscilanta, pentru cetatenii Republicii Moldova si mai ales pentru romanii basarabeni cum reverbereaza undele acestui impact, mai ales, in raport cu manifestarile unei/unor politici oscilante, a ratacirilor si bataliilor in jurul statutului nostru identitar.


Pe scurt, impactul propriu-zis a  fost franat, torpilat si demagogizat in panglicariile verbale ale clasei politice. Astazi efectul este relativ modest, dar maine poate fi incomensurabil. El inseamna totul si nimic. Totul pentru cetateanul responsabil fata de viitorul copiilor sai, constient si activ in apararea drepturilor sale si in accelerarea proceselor de unificare, cu simtul demn al identitatii sale romanesti si paneuropene. Nimic - pentru cetateanul prost, ingamfat, incult, betiv si lenes, cu pieptul plin de medalii si usanka latrand la stelele Europei, cantonat in idiotismele inventarii unei noi pseudo-natiuni, pseudoculturi si pseudo limbi fara istorie si valori literare.


Aderarea propriu-zisa a consfintit un adevar al vocatiei noastre europene. Momentul aderarii a fost asteptat cu nerabdare si a prilejuit o revigorare a sperantelor noastre de iesire definitiva de sub dominatia "luminii de la rasarit", aderarea fiind consecinta unui lung proces de reforme politice, economice, legislative, care au modernizat  si continua sa modernizeze in ansamblu societatea romaneasca din interiorul tarii fortand-o sa iasa definitiv din  sfera mentalitatii pseudo-comuniste si avand un impact benefic asupra intregii regiuni sud-est europene, cred eu, chiar pana la Nipru, Bug si dincolo de Marea Azov.
Dar ce-ar insemna pentru noi acest termen atat de vehiculat "vocatia europeana"?Credem ca pentru orice roman care-si asuma constient calitatile vocatiei europene, aceasta constiinta incumba:
Apartenenta la acelasi spatiu geografic.
Genealogia istorica.
Credinta crestina.
Inrudirea lingvistica preponderent latina reflectand latinitatea estica a ramificatiei romano-bizantine in spatiul mediterano-pontico-balcanic si carpatic. si, in ultima instanta,
Viitorul comun (care, la randu-i, include o serie de sincronizari si responsabilitati comunitare sporite).


Intr-o discutie din vara aceasta cu Marianne Mikko, copresedintele Comitetului parlamentar de cooperare Uniunea Europeana - Republica Moldova, am atacat o serie de probleme cu a caror insurmontabila povara ne confruntam permanent, incercand sa formulez si o serie de nedumeriri fata de anumite declaratii confuze sau politici fade, promovate de autoritatile locale, adeseori cu concursul institutiilor europene, cum ar fi, bunaoara, epopeea manualelor de Istorie integrata,  idee abil speculata de comunisti in detrimentul adevaratei istorii a romanilor ca suport esential in formarea constiintei identitare. La randu-i,  Marianne Mikko, un redutabil parlamentar si publicist de origine estoniana, s-a aratat nedumerita fata de inexplicabilul, pentru estonieni, exod al intelectualitatii basarabene peste hotarele republicii, ca si fata de indiferenta clasei politice nationale si, mai ales, a intelectualitatii de creatie, a scriitorilor, in special, vizavi de profunda criza in care ne aflam. Eronate impresii! Developarea inertiei, fobiei, fricii si derapajelor existente ar risipi, cred eu, o parte din nedumeriri, contribuind la o mai obiectiva cunoastere a starii de lucruri din acest spatiu. Cu atat mai inadecvata ni s-a parut, post-factum, declaratia aceluiasi oficial la a X-a reuniune a Comitetului mentionat ca, "inainte de a face declaratii, citez, in probleme sensibile, Romania trebuie sa consulte partea moldoveneasca" (?!). intelegem contextul diplomatic al afirmatiei, dar nu intelegem, in acest caz, de ce si partea moldoveneasca n-ar trebui "sa consulte" partea romaneasca inainte de a face "declaratii sensibile", cum sunt cele de ultima ora, care par a fi mai mult decat sensibile, daca nu chiar, de-a dreptul, insensibile. Este doar un exemplu din sirul exemplelor  regretabile cu care ne confruntam.  Nu este secret ca Europa aflata in plin proces de reforme se mai balaceste in hatisurile confuze si incoerente ale politicii dublelor standarde. Nu suntem xenofobi, dar, urmarind consternati noul val al actelor de vandalism de la periferiile Parisului, m-am surprins la gandul ca Europa, acceptand desanturi de sute de mii de africani, arabi etc. si pastrandu-ne pe noi in ultimul ghetou comunist,  se face a nu vedea ceea ce este absolut evident: tragedia disparitiei unui neam cu profunde radacini crestine chiar aici, in plin centru european,  acest neam sau aripa de neam fiind nu din vina proprie marginalizat si decazut din drepturile sale, poate chiar din fluxul istoriei, cum afirma undeva Mircea Eliade.


Pentru o mai dreapta masura a adevarului, trebuie sa nuantam precizand ca  nu toti oficialii europeni gandesc la fel. Un punct de vedere interesant a exprimat recent ex-viceministrul german de externe Christoph Zöpel la "masa rotunda" organizata de Fundatia Friedrich Ebert  inaintand o serie de initiative originale si destul de indraznete pentru solutionarea deficientelor noastre. Astfel, vizavi de problema transnistreana, tratata in mod traditional de politicienii europeni drept unul din principalele impedimente de accedere a Republicii Moldova la spatiul Uniunii Europene, Christoph Zöpel afirma: "Daca problema transnistreana nu poate fi rezolvata rapid, atunci RM ar trebui sa intre in UE fara acest teritoriu pentru un timp, cum a facut Germania cu fosta RDG. Vreau un viitor democratic pentru RM care sa se realizeze intr-o perioada mai scurta de 43 de ani cat au asteptat cetatenii RDG pana au devenit membri ai UE".


In contextul aceleiasi obsedante dar vitale intrebari strategice care, sper eu, framanta intreaga noastra societate (simplificata, intrebarea ar suna asa: de ce nu suntem si noi, alaturi de fratii nostri romani, in Europa?) ar mai fi de meditat asupra a doua aspecte: un aspect, simptomatic, tine de destainuirea facuta de Presedintele Traian Basescu la intalnirea din ajunul aderarii, in vara anului 2006, cu studentii basarabeni, precum ca i-ar fi propus Presedintelui-comunist al RM, V.Voronin, sa-si sincronizeze eforturile pentru a prinde acelasi tren al aderarii la UE.
Este greu sa ne imaginam cum s-ar fi realizat in practica acest proces, date fiind derapajele si decalajele existente, insa comentariile malitioase si ostilitatile care au urmat (cat face musai ultima declaratie a lui Voronin, precum ca "Romania este ultimul imperiu al Europei"!), confirma anume nedorinta autoritatilor moldovene de a fi tratat constructiv acest subiect cu unicii lor vecini binevoitori, pentru a valorifica optimal sansa oferita!


Un alt aspect, mai mult contemplativ (scarpinandu-ne la ceafa sub caciula turcaneasca: chipurile, e-hei, unde am fi fost si noi acum!) tine de gradul de nostalgie prin care fiecare cetatean in parte contempla de dupa noul zid ascensiunea economica, bunastarea si nivelul avansat de cultura din spatiul republicilor baltice, de exemplu, alaturi de care ne-am mentinut o vreme oarecare pe drumul reformelor, ratacindu-ne apoi in hatisul ciorovaielilor politicianiste.


Consfintirea statutului Romaniei de tara europeana, membra a blocului NATO si a UE, a dezvelit si a pus in evidenta intreaga sandrama potiomkinista, creata de politicienii actualei statalitati moldovenesti, care au inceput sa nege pana si Declaratia de Independenta  speculand fraudulos ideile:
neutralitatii;
izolationismului autarhic;
fundamentalismului pravoslavnic rasaritean;
moldovenismului primitiv  si de mimare a reformelor in spatele caror minciuni se ascunde dictatura statului politienesc.


Pentru cetatenii Republicii Moldova care se considera europeni, procesul de aderare este extrem de important, dar el inca nu este constientizat pe deplin si exista pericolul unor paliative de suprafata care doar i-ar impaca pe unii cinovnici, inclusiv de la curtile europene, si ne-ar condamna la un lung proces de vegetatie, egal cu abandonul!
De aceea, constientizarea sanselor si a posibilitatilor noastre, inclusiv prin asistentele acordate de institutiile romanesti, inseamna accelerarea ireversibila a proceselor democratice de reformare a statalitatii si societatii noastre:  
in primul rand, despartirea de mentalitatea mongoloid-comunista;
in al doilea rand, asumarea politica in termeni clari si prin documente legislative precise, cu obiective formulate in termeni concreti, a etapelor, normelor si a intregului pachet de aderare;
in al treilea rand, lichidarea barierelor artificiale (cum ar fi legea cetateniei, deschiderea consulatelor sau facilitarea procedurii de obtinere a vizelor si deconspirarea patriotilor de frontiera;
in al patrulea rand, depasirea handicapului istoriei in care actuala guvernare, prin stimularea proceselor de imigratie, saracie, izolationism si epurare etnica, se ambitioneaza sa ne mentina cu orice pret.


Apropo, cand o institutie universitara chisinauiana, pretins moderna si europeana, popularizeaza, bunaoara, "mandria de a fi moldovean" in detrimentul mandriei de a fi roman inseamna ca ea, in realitate, nu are nimic in comun cu valorile europene si are un impact intelectual nociv si restrictiv asupra tinerilor care frecventeaza asemenea asezaminte.
Sincronizarea legislatiei, asigurarea investitiilor si implementarii proiectelor transfrontaliere, libera circulatie si accesul la informatie, modernizarea si tehnologizarea economiei nationale, si optimizarea sistemului educational - toate acestea ar favoriza, pana la urma, saltul de doua secole al societatii noastre din sec.XIX de gubernie marginalizata direct in secolul XXI euroatlantic!  


Poate ca una dintre cele mai grave obiectii pe care am formula-o astazi la adresa tarii, Guvernului si clasei politice romanesti ar fi tocmai lipsa unei strategii de dezvoltare durabila, care, fara componenta basarabeana, nicicum nu ne-o putem imagina cat de cat durabila. O mai buna intelegere  si o mai larga deschidere pentru spatiul nostru din partea intelectualilor din tara ar spori, de asemenea, ritmurile de sincronizare la valorile romanesti si europene. Iata, spre exemplu, ce scria recent ziaristul Vlad Barladeanu in  Gardianul:  O saptamana in Chisinau m-a facut  sa inteleg mai mult ca oricand ca dezvoltarea limbii si culturii romanesti este singura modalitate viabila prin care Romania poate mentine legaturile istorice cu Basarabia". Un alt ziarist bucurestean, George Damian,  afirma in cotidianul Ziua: "Orice vorbitor de limba romana ar trebui sa aiba dreptul sa vina in Romania  oricand doreste acest lucru. Orice basarabean ar trebui sa isi poata redobandi cetatenia romana pe care a pierdut-o fara ca el sa fie de vina".


Adevarul este ca astazi, noi, romanii basarabeni, dupa doua decenii de echilibristica proeuropeana, mai suntem tributarii involuntari si prizonierii unui spatiu minat si securizat de sarma ghimpata. Sunt previzibile presiuni sporite, de ordin intern si, mai ales, extern, menite a descuraja optiunea noastra strategica de integrare europeana: speculatiile si tehnologiile electorale oculte, santajul politic, federalizarea sau scumpirea gazelor fac parte din arsenalul ignobil al acestor presiuni care ne depasesc.


Ramanem, deocamdata, cu speranta   ca proaspat-alesii europarlamentari din partea Romaniei, indiferent de culoarea lor politica (Laslo Tökes, de exemplu!) vor avea aceeasi atitudine filiala, reprezentandu-ne implicit si pe noi in Parlamentul Europei Unite. Pentru ca, in ultima instanta, reprezentandu-ne sI pe noi, dansii vor reprezenta ca atare intregul ansamblu al problemelor si doleantelor unei natiuni inca divizate de apele ultimului rau de frontiera europeana!Ion Hadarca, scriitor, om politicRepublica Moldova