Din nou se discuta aprins despre dosarul „Europa Libera“. Despre atentatele puse la cale de catre Securitate impotriva celor care, de la microfonul acestui post de radio, au tinut treaza speranta romanilor. ~sta e un lucru bun. Insa, in aceasta ecuatie au intrat atat de multe necunoscute, incat e greu chiar si pentru o persoana care cunoaste bine cazul sa mai inteleaga ceva. De pilda, povestea cu Balaceanu-Stolnici, pe care multi o vad drept bomboana pe coliva, mai mult ne baga in ceata decat ne dumireste. Nu doar introducerea lui Stolnici in ecuatia atentatelor Securitatii contra celor de la Europa Libera pune deja multe intrebari, dar si ultima interventie a generalului Pacepa.

Dupa moartea lui Litvinenko, fostul adjunct al spionajului romanesc imbratiseaza mai putin ipoteza ca Securitatea a folosit misteriosul dispozitiv RADU pentru a-i iradia pe unii dintre sefii postului de radio Europa Libera, morti in urma declansarii unor cancere galopante. Acum, Pacepa considera ca e mai plauzibil ca boala sa fi survenit in urma ingerarii de substanta radioactiva, ca in cazul agentului rus mort de curand la Lo ndra.

Ca generalul Pacepa e unul dintre cei care ar trebui sa stie cu precizie daca intr-adevar Securitatea, in special spionajul, folosea o asemenea arma pentru neutralizarea adversarilor regimului comunist este un fapt pe care nici macar nu-l comentam. Cert e ca, atunci cand generalul se afla la comanda spionajului, dusmanii din exterior, in primul rand agentii Bucurestiului care defectau, nu erau neutralizati cu RADU. Impotriva tradatorilor regimului se organizau operatiuni al caror deziderat era rapirea ori eliminarea lor fizica, prin mijloace cunoscute, cum ar fi glontul, otrava s.a.m.d. Nu era vorba despre iradierea tintelor.

Iar acum sa revenim la Constantin Balaceanu-Stolnici. Academicianul a fost dovedit drept unul dintre cei mai valorosi informatori ai Securitatii. Este aproape de necontestat faptul ca toata cariera sa e strans legata de Securitatea care l-a vegheat si rasplatit pentru servicii valoroase.

Stia Nestor Rates cine-i LAURENTIU?
Intrebarea fireasca e daca Rates cunostea atunci faptul ca informatorul care povestea cu mandrie ca a reusit sa afle detalii despre Georgescu era chiar Stolnici. Unii spun ca da. Nestor Rates, care studiase deja multe dintre dosarele grupului Eterul (cel constituit de Securitate pentru contracararea Europei Libere, dar mai ales pentru pedepsirea redactorilor acestui post), a spus ca in 2003 nu stia cine-i LAURENTIU. Insa acum, dupa deconspirarea academicianului de catre CNSAS, fostul director al E.L. e convins ca-i vorba despre Constantin Balaceanu-Stolnici. E totusi greu de crezut ca Rates habar nu avea in 2003 cine-i LAURENTIU, chiar daca nu l-a cunoscut inainte de 1989. Indiferent cati informatori s-ar fi perindat in preajma lui Georgescu, prin eliminare era usor de ajuns la cel botezat de Securitate LAURENTIU. Pentru ca, totusi, romanii care au intrat in casa lui Vlad Georgescu in anii '80 puteau fi numarati pe degete. E stiut si faptul ca, dupa moartea lui Vlad Georgescu, atat Politia germana, cat si serviciile speciale americane, care se ocupau de securitatea postului de radio din Munchen, au facut o amanuntita ancheta. Inca de atunci s-a stiut cu precizie care sunt romanii intrati in contact cu Georgescu. Poate e vorba despre o scapare a lui Rates. Insa nu putem exclude si ratiuni de ordin politic. Spunem asta pentru ca, daca informatia cu Stolnici rasufla in 2003, liberalii aveau mari probleme. Iar Alianta nu se simtea prea bine la alegerile din 2004. La fel de ciudat este ca PSD, aflat atunci la putere, nu a speculat situatia. E prea putin probabil ca la varfurile partidului sa nu fi ajuns informatia ca venerabilul se „invartise“ pe langa redactorii Europei Libere, inclusiv pe langa Vlad Georgescu.