A fost directorul general al Spitalului Fundeni timp de 21 de ani si a fost de doua ori secretar de stat al Ministerului Sanatatii. De asemenea, este intemeietor de scoala in gastroenterologie. Prof. univ. dr Alexandru Oproiu si-a aniversat, de curand, ziua de nastere.     "Raspund cu placere intrebarilor primite de la Jurnalul National, Jurnal pe care il iubesc si il citesc zilnic. Cea mai mare satisfactie a mea vine de la fostii pacienti care ma opresc acolo unde ma intalnesc si-mi spun: «Am fost bolnavul dumneavoastra acum 37 de ani, m-ati tratat, m-ati vindecat» sau «Aveam 19 ani si am fost internat la dumneavoastra 30 de zile cu stare grava de boala, acum sunt bine si am trei copii mari. Ma rog tot timpul pentru sanatatea dumneavoastra, dle doctor». Am satisfactii numeroase pentru ca iau din viata ceea ce este bun si ceea ce imi place. Se pune intrebarea daca are valoare medicina romaneasca. Medicina romaneasca are o mare experienta, are traditie bogata, constituie un edificiu construit in multele decenii de existenta. Integrarea europeana nu treuie sa fie insotita de renuntarea la experienta si traditia scolii noastre de medicina. In prezent se preiau in mod necritic toate «indicatiile» Comunitatii Europene dintre care multe sunt aberante. Nu trebuie sa renuntam la ceea ce avem bun.     Ce calitati trebuie sa aiba un medic si un profesor de valoare? Sa-i iubeasca in aceeasi masura si pe cei pe care trebuie sa-i ingrijeasca, precum si pe cei pe care trebuie sa-i invete si sa-i formeze. Dar pentru aceasta trebuie sa-si iubeasca tara in care a vazut lumina vietii si sa-si cinsteasca inaintasii. Asumarea responsabilitatii de medic si profesor reprezinta un mare sacrificiu, deoarece aceasta inseamna munca, munca si iar munca. Viata mea s-a compus din 75% munca si 25% odihna si recreatie. Ma felicit pentru faptul ca am incredere nelimitata in capacitatea si partea buna a omului, ceea ce a reprezentat crezul meu. Ma cert pe mine insumi pentru ca ii iert prea usor pe netrebnicii care imi interfereaza optimismul meu nativ. Cu trecerea anilor cred din ce in ce mai mult ca nimic nu este fix si realizez ca ceea ce la un moment dat era dogma si adevar absolut, ei bine, cu timpul, aceste dogme pot deveni anecdotice. Asta conduce la rapiditatea progresului. In schimb, devine din ce in ce mai sigur, o data cu trecerea anilor, ca numai credinta in Dumnezeu reprezinta statornicia si garantia evolutiei spre bine si fericire a omenirii. Ce-mi doresc pentru noul an de viata? Ca el sa fie primul an din urmatorul deceniu de viata, iar deceniul ce urmeaza sa nu fie ultimul si sa-mi pastrez capacitatea intelectuala si somatica. Dumnezeu sa ma ajute si sa ma ocroteasca in continuare. Dumnezeu sa-i ajute pe toti romanii!"