Romania a intrat in razboi ca sa-i elibereze. Transilvania unita cu tara-mama era dorinta romanilor inca de pe vremurile de glorie, cand Mihai Viteazul intra victorios in Alba-Iulia. La 1 Decembrie 1918, visul romanilor s-a implinit.     Marea Unire! Sa se tina minte pana la scurgerea ultimelor veacuri ale lumii ca la 1 Decembrie 1918... Ardealul s-a unit cu Romania si de atunci sunt nedespartite! Visul cel mare al romanilor s-a indeplinit in aceasta zi istorica, iar transilvanenii au venit la Bucuresti sa arate ca vor unirea cu tara-mama. Despre Delegatia transilvaneana, despre vorbele lor magice si cele ale Regelui Ferdinand va povestim noi acum. Cu hotararea de alipire la tara, cu declaratia de independenta fata de Imperiul Austro-Ungar si multa bucurie in suflet, din Apus, din Transilvania, au venit la Bucuresti la Regele Ferdinand patru oameni mari, oameni de legenda. PSS Episcopii Miron Cristea si Iuliu Hossu, dnii Vaida Voevod si Vasile Goldis. Despre cum a decurs in timp fizici si ce cuvinte inaltatoare s-au spus atunci, in 1918, aflam dintr-o brosura intocmita cu prilejul Actului Incoronarii Primului Rege al Romaniei Mari din ziua de 15 octombrie 1922, pusa la dispozitie de Arhivele Nationale.     Ardealul se uneste cu Tara. "In ziua de 1 Decembrie 1918 ora 11.30 M.S. Regele si A.S.R Principele Carol, precedati de casa militara a Maiestatii Sale, au intrat in sala Tronului. Vasile Goldis, P.S.S. Episcopul Miron Cristea, P.S.S. Episcopul Hossu si d. Vaida Voevod erau asezati in fata Suveranului. Dl. Vasile Goldis inmaneaza Suveranului Actul de unire si apoi rosteste urmatoarele cuvinte: «Maiestate! Romanii din Transilvania, Banat si tara ungureasca, adunati prin reprezentantii lor legali la Alba-Iulia in ziua de 18 Noemvrie (1 Decembrie) 1918, au decretat unirea lor si a acestor teritorii cu Regatul Roman. Prin aceasta unire, dupa cea a Basarabiei, apoi a Bucovinei, s-a implinit visul de o mie de ani a neamului romanesc: Unirea intr-un singur Stat a tuturor Romanilor (...). Prea fericiti suntem ca norocul tocmai acum a destinat Statului Roman domnirea unui Rege mare, care a inteles chemarea sfanta a istoriei si s-a facut luceafar conducator al sufletului romanesc. Pentru aceea, Sire, noi Iti aducem pamantul stramosilor nostri, dar tot atunci noi Iti aducem si sufletele tuturor romanilor de azi, cari traiesc in Transilvania, Banat si tara ungureasca. Primeste, cu dragostea cu care Ti-o aducem, hotararea de unire a acelor tari, primeste juramantul de fidelitate si omagiul celor 4 milioane de romani locuitori pe acel pamant si intinde asupra lor simtul puternic al Maiestatii Tale (...)".     Regele Ferdinand, constient de menirea si rolul sau in destinul noii natiuni, rosteste un discurs inaltator. "In numele Romanilor din vechiul Regat, din Basarabia si din Bucovina, astazi uniti, cu profunda recunostinta primesc hotararea fratilor nostri de peste Carpati, de a savarsi Unitatea Nationala a tuturor Romanilor si declar pe veci unite in Regatul Roman toate tinuturile locuite de Romani de la Tisa pana la Nistru. Cu dragoste netarmurita Mi-am inchinat vieata scumpului Meu popor, plin de credinta in menirea lui istorica (...)". Azi cand vedem inaintea mintii si inaintea ochilor nostri savarsita cladirea mareata ce Mihai Viteazul incepuse si pe care generatii intregi au vistat-o, aduc prinosul meu de recunostinta tuturor acelor cari, in toate colturile unde suna dulcele graiu romanesc, au pus suflet si puterile lor in serviciul idealului national. Dupa Basarabia, dupa Bucovina, mai lipsea o piatra din cele mai scumpe: Ardealul, cu tinuturile din Ungaria locuite de Romani. Azi mi-ati adus si aceasta ultima piatra a cladirii, care incoroneaza marea opera de unire(...).  Sa consacram unirea gandurilor, unirea sufletelor, dar si unirea in munca roditoare, prin strigatul: «Traiasca Romania Mare, puternica si unita»".   costin.anghel@jurnalul.ro   Articol realizat in colaborare cu Arhivele Nationale