Ideile de „frumos" si „urit" sint concepte estetice pe care e periculos sa le iei in discutie si sa incerci sa le interpretezi. Cele doua concepte sint prea abstracte si prea personale ca sa poata fi definite si tocmai asta este motivul pentru care moda este atit de diferita si de libera. Exista mii de variante si acceptiuni ale „frumosului" si „modernului", este loc pentru toate gusturile, ideile si stilurile. Pentru grase si pentru slabe, blonde si brunete, tocuri si tenisi. Totul exista pentru cineva, are un loc al sau in lumea modei. Astfel, nimeni nu ar trebui sa aiba dreptul sa decreteze de unde pina unde tine „frumosul" si ce este cu adevarat urit. Si cu atit mai mult cind vine vorba de oameni. Cu toate astea, exista in moda „frumos" si „urit" si exista si oameni clasati dupa aceleasi criterii. Cam la asta se reduce in momentul de fata lumea in care traim. Noi, romanii, mai putin, pentru ca nu sintem destul de „la moda". Dar in marile capitale ale lumii, in orasele cosmopolite, moderne, frumosul si uritul nu se amesteca, nu se incurca, nu se interpreteaza. Ma gindesc la cozile enorme din fata cluburilor, unde un negru de 2 metri alege oamenii frumosi de cei uriti pentru a-si conserva „standardele" localului. „Tu DA. Tu NU!" Si ce e mai halucinant decit acest sistem in sine este faptul ca oamenii il apreciaza si il sustin. Pentru ca in momentul cind depasesc fizionomistul de la intrare, cind (spre deosebire de cel din spate) omul reuseste sa intre in club, stie ca merita sa se afle acolo, tocmai si-a demonstrat inca o data siesi ca, da, „prezinta bine".

Fenomenul m-a socat prima oara cind l-am intilnit, l-am interpretat ca pe o scapare a societatii, o dovada de snobism accidental. Dar am fost si mai socata cind am vazut ca oamenii sustin acest ritual. „Cred ca nimeni nu se simte bine intr-un club atunci cind e inconjurat de uriti sau de oameni prost imbracati", mi s-a spus. Cam asa gindesc tinerii la moda din alte tari. Si cind am incercat sa le explic faptul ca in Romania e altfel si ca gasesc sistemul lor superficial si umilitor, mi s-a raspuns din nou: „O sa fie si la voi la fel peste citiva ani". Oare?