Dupa dictionar, "orizont" inseamna linia imaginara unde cerul si pamantul se-ntalnesc. Recent am stat de vorba cu Mirela si Mugur Moldoveanu. Catalogati drept "capital uman supracalificat", au trait in Romania experiente umilitoare. Ca sa gaseasca alte orizonturi, n-a fost nevoie sa plece la capatul pamantului. Doar pana la Praga.     Mirela a absolvit Academia de Studii Economice din Bucuresti in septembrie 2001, iar peste cateva luni incepea un doctorat in stiinte economice la Praga. In cei trei ani cat au durat studiile doctorale, statul roman ii oferea o bursa in valoare de o suta de dolari lunar. In acelasi timp, statul-gazda acorda bursierilor straini 250 de dolari, cu conditia sa studieze in limba ceha. In calitate de doctorand avea dreptul sa lucreze doar in limita a o suta de ore pe an. "Pentru suplimentarea veniturilor, in cele o suta de ore am facut fel si fel de munci necalificate, de la impachetat margarina pana la casierita in supermarket", isi aminteste ea astazi prima etapa a sederii sale la Praga. Doctorat cu ghinion. La capatul anilor de doctorat s-a intors acasa, in speranta ca specializarea inalta, dobandita intre timp, o va ajuta in obtinerea unei slujbe decente. Intalnirile cu potentialii angajatori din patria-mama aveau sa-i risipeasca toate iluziile. "La unul dintre interviuri am fost intrebata de ce n-am venit machiata, rememoreaza astazi primele contacte cu tara de origine, si ca ar fi bine sa revin dupa ce voi fi citit o carte unde scrie cum trebuie sa te prezinti la un interviu pentru angajare. Peste tot problema era ca nu aveam experienta. «Impresionant, mi se spunea, dar nu in sensul bun». Voiau sa spuna ca am prea multa scoala. Am fost refuzata chiar si pentru postul de secretara, deoarece eram catalogata drept «capital uman supracalificat»". Un an au durat tentativele de a se face utila in tara care investise anterior timp de alti 16 ani in educatia sa. A lucrat la Agentia Nationala pentru Tineret trei saptamani si cam tot atata la o firma de recrutare. La aceasta din urma a aflat, dupa multe insistente, ca de fapt lucreaza "la negru" - patronul nu se obosise sa ii faca un contract de munca. Raspunsul businessmanului de Dambovita a fost de-a dreptul stupefiant pentru tanara scolita intr-ale economiei: obligatia de a face si inregistra contractele de munca nu ii revine lui, ci angajatilor! A urmat o perioada in care a trait facand traduceri din limba ceha. "Dupa acel an am realizat ca nu-mi iesea nimic, povesteste in continuare, ca nu am nici o sansa in Romania. Am decis sa ma intorc in Cehia". Si-a depus CV-ul la mai multe firme si in scurta vreme a fost contactata de trei companii multinationale. In prezent lucrea-za intr-una dintre cele mai mari firme de curierat rapid, ca manager de proiect. La Praga se afla centrul IT pe Europa al respectivei companii, in care se realizeaza acele programele informatice care ajuta ca o carte postala trimisa, bunaoara, din Grecia sa ajunga in cel mai scurt timp in Suedia. Mugur a absolvit Institutul de Marina Civila din Constanta. Dupa promovarea examenului de brevet - atestatul ca un absolvent detine cunostintele si competentele cerute unui ofiter de marina - a stat o vreme "la uscat". "Flota Romaniei era terminata, nu mai exista practic, explica el, noi terminam 60 de oameni intr-o promotie, si cu inca 40 la Academia Navala, in total o suta de ofiteri pe an pentru care nu existau locuri de munca. Cum cererea era mai mare ca oferta, armatorii faceau legea: voiai sa prinzi un contract si sa pleci pe mare, trebuia sa dai spaga agentiilor. Am refuzat in mod constant, astfel ca o vreme n-am lucrat nimic. Pana la urma solutia a fost sa plec cu un contract de cadet, un post intermediar intre marinar si ofiter, deci inferior pregatirii mele, care, in plus, dura si foarte mult, zece luni. Asta pentru ca nu am vrut sub nici o forma sa dau bani. In primul voiaj a fost groaznic, eram un nimeni". De la primul voiaj au trecut opt ani, intre timp si-a dat examenele si a urcat in ierahia profesionala pana la gradul de prim-ofiter - seful departamentului punte pe o nava, a doua functie dupa comandant - , desemnat in limbajul comun cu numele de capitan de vas. Meserie bine platita, dar care presupune multe riscuri si privatiuni. "Intentionez sa ma retrag, isi marturiseste mai departe planurile de viitor, dar exista o cutuma care spune ca trebuie sa te retragi in glorie, adica dupa ce ai obtinut brevetul de comandant. Chiar daca n-ai lucrat deloc pe aceasta functie, important e sa il ai, dupa care poti renunta". De cativa ani s-a stabilit la Praga, alaturi de sotia sa, Mirela. Dupa Institutul de Marina a absolvit Facultatea de Drept. Ca sa-si sustina examenele din ultimii ani, facea naveta Praga-Bucuresti. In opinia sa, imbinand cele doua specializari, ar putea deveni un bun consultant pe probleme de drept maritim. In alte parti, spune o persoana care a vazut toate continentele, specialistii in astfel de probleme sunt foarte apreciati. Nu si in Romania, unde a aplicat la toate firmele de recrutare posibile si imposibile. Desi nu mai are flota, tara noastra are totusi circulatie maritima si fluviala. Specialistii de inalta calificare nu intereseaza pe nimeni in tara unde nimic nu pare sa fie luat in serios. Ascultand povestea celor doi tineri plecati din Romania in cautarea normalitatii, concluzia - mai mult decat dureroasa - , e de-a dreptul trista: pentru romanii din ziua de azi, chiar si in fostele state comuniste e mai bine decat in tara natala.   cristina.diac@jurnalul.ro   Nadejdea revenirii Dincolo de ferestrele cafenelei unde Mirela si Mugur si-au depanat povestea despartirii de Romania, Praga ofera privelistea unui oras de vis. "V-ati mai intoarce?", i-am intrebat, realizand imediat ca in atmosfera "orasului de aur" intrebarea insasi poate trece ca deplasata. "De ce m-as intoarce, ca sa fac cafele?", vine raspunsul prompt al Mirelei. Aici stiu ca ma ocup cu ce am invatat. Pentru mine, Romania este ultima optiune". "Desi dupa ce am terminat facultatea am trait un soc cand am realizat ca nimeni nu da doi bani pe mine, spune Mugur, eu m-as intoarce. Parintii mei, prietenii, amintirile ma vor lega intotdeauna de Romania. M-as intoarce imediat daca as vedea o schimbare la oameni, la lideri. As fi multumit si daca as castiga o mie de euro, care oricum e mult mai putin decat obtin acum ca ofiter de marina, nu banii sunt principala problema".