Bilantul performantelor economice romanesti, la aproape un an de la aderare

Frustrarile celor care au de recuperat cel putin 30 de ani fata de nivelul mediu de dezvoltare economica a UE-27 (adica a aproape jumatate de miliard de europeni) par a fi alinate de reparatiile morale si pecuniare ale memorabilului 1 ianuarie 2007. Autopsia economiei acestui an subliniaza din nou neputinta si ignoranta noastra ca stat membru, monocromia politicilor economice extensive la romani, alimentandu-ne in continuare lipsa de calitate si performanta.
Romanii, cu ale lor interese de moment, au dat urgent nastere unor noi strategii individualiste de supravietuire. Suntem alergici la orice efort care presupune cooperare si solidaritate. Romania europeana nu poate astfel sa-si proiecteze imaginea in viitor prin aplicarea unui proiect national de transformare structurala post-aderare, care sa treaca de hatisul birocratic european si care sa valorifice eficient fondurile structurale si de coeziune. Ne-am impiedicat repede de politicianisme ilare si tinte de inflatie, cazand pe o scala inferioara a riscului de tara, chiar in primul an al statutului de tara membra a UE. Ne-am amputat o parte semnificativa din avantajele competitive externe, iar bulgarele deficitului comercial se rostogoleste nestingherit. Fondul pierderii de competitivitate tine de doi factori principali: efortul la export (exprimat ca raport procentual intre valoarea exportului si cea a productiei interne), estimat la circa 16% in 2007, si superioritatea ratei de penetrare a produselor straine pe piata interna (productie + import - export), de 22%. Doar cursul de schimb isi „revine” in tusa sa corectiva si conjuncturala, ca sa ma raportez la recentul comunicat de presa al Ministerului Economiei si Finantelor, fara a aminti in niciun fel ca deprecierea induce efectul final de saracire a populatiei.
In definitiv, ne-am abatut grav de la cele trei conditii esentiale pentru productivitatea, competitivitatea si bunastarea noastra:
1. Mai putina legislatie si mai multa stabilitate a legilor.
2. Mai putina fiscalitate si mai multa libertate.
3. Mai putina birocratie si mai multa piata.Fixarea acestor trei tinte, si nu aplicarea a sute de pansamente haotice ar fi putut imbunatati fara echivoc calitatea mediului de afaceri si competitivitatea nationala, aproape imobile fata de anul trecut in clasamentele internationale ale Bancii Mondiale, Heritage Foundation sau World Economic Forum pentru anul 2007. In jurul acestor trei conditii trebuia sa reconstruim societatea romaneasca europeana. Ele au capacitatea de ardere mai rapida a decalajelor economice care ne despart de Occident si care ne arunca acum invariabil la periferia marii majoritati a performantelor economice si sociale europene. Tot ele pot depasi si riscul imitatiei oarbe a paradoxurilor perpetuate in politicile europene chiar si dupa revizuirea Strategiei de la Lisabona. Cu atat mai mult cu cat actuala Uniune cu 27 de tari membre a consfintit - printr-un Tratat de Reforma in loc de o Constitutie - renuntarea la proiectul unui suprastat, al unei Europe federale, pe fond la proiectul coeziunii politice totale, in favoarea unei „unitati in diversitate“ aplicata stricto sensu. Acelasi Tratat a sacrificat, sub presiunile Presedintiei franceze, ratiunea economica a concurentei libere si nedistorsionate pe piata unica. Sa nu ne mire deloc ca, in aceste conditii, chiar perspectiva depasirii blocajelor comunitare in calea productivitatii si competitivitatii europene - care se traduce intr-un venit mediu al unui european la putin peste jumatate din cel al unui american - va necesita peste jumatate din efortul Romaniei pentru atingerea mediei europene.
In absenta actiunilor concrete in cele trei directii strategice, optimismul nu-mi poate fi alimentat nici de cele 6 miliarde de euro ale investitiilor straine directe in primele zece luni ale anului 2007 (care acopera 40% din deficitul de cont curent actual), nici de cresterea salariului mediu net in lei cu o cincime (care, ajustata cu indicele preturilor de consum, scade la 14%), nici de productivitatea muncii cu peste 10%, nici de rata somajului inregistrat de sub 4% pe primele noua luni. Ne apropiem doar ceva mai repede de o economie similara cu cea a Poloniei, fata de care intarzierile s-au redus de la 6 la 3 ani in termenii convergentei nominale si de la 8 la 5 ani pentru convergenta reala.
Platim in continuare tribut tolerantei fata de pietele ineficiente, fata de costurile de tranzactionare si preturile excesive, fata de dominanta sectorului public asupra unei treimi din economia romaneasca - pe fondul veritabilului dezinteres fata de concurenta eficienta. Productia industriala a crescut cu 5,8% pe primele trei trimestre. Cifra de afaceri in constructii continua fulguranta sa crestere cu inca 34%, iar cea a comertului cu amanuntul cu alte 17,4% in aceeasi perioada. Anul agricol este insa dezastruos, cu 70% mai slab ca anul trecut, releva date recente ale INS. Cert este ca ipotezele pe care s-a construit proiectul de buget al anului 2008 sunt deja semnificativ depasite. Economia reala ne semnaleaza, asadar, ca e nevoie de o revizuire in jos a PIB si in sus a inflatiei pe urmatorii ani. Cei de la FMI spun in Raportul asupra perspectivelor economiei mondiale ca ritmul de crestere economica se reduce la 6,3% in acest an, de la 7,7% in 2006. Potrivit insa autoritatilor romane de profil, se asteapta o majorare a PIB cu doar 6 - 6,1%, din cauza secetei si a agriculturii inca nerestructurate. In acelasi timp, proiectul de buget pentru 2008, aprobat de Guvern, ramane construit pe o estimare de crestere economica de 6,5%, o inflatie de 3,8%, o crestere a salariilor la 12,3%, un salariu minim de 450 RON, un deficit bugetar de 2,7% din PIB, un deficit de cont curent de 13,3% din PIB si un curs de 3,18 lei pentru un euro. Toate acestea sunt deja istorie. O istorie insa care nu modifica prognoza CNP, care considera ca, in conditiile unei absorbtii corespunzatoare a fondurilor comunitare si a unui mediu extern fara crize majore, Romania va ajunge la orizontul anului 2013 la un nivel de dezvoltare situat la 50% din media UE, iar un an mai tarziu indeplinirea criteriilor de convergenta va favoriza trecerea la moneda euro.

---

Despre autor: