La nici 20 de kilometri de Bucuresti, rapitorii au innebunit.

Salaii de la Mihailesti ii
concureaza serios pe cei din Delta Pe la inceputul anilor 80 cadea ultimul stejar secular de pe malul Argesului. Asa se ducea Buda, cu mrenele si clenii ei frumosi. A urmat barajul de la Mihailesti, cind geografia locului a fost bulversata, asemenea lumii de sub ape. Era un inceput de lac. Imens. Acesta este cuvintul. Are de toate pentru toti si vestea buna pentru iubitorii spinningului este ca isi pot exercita pasiunea si atunci cind timpul este dramuit chiar si in weekend. Dati o fuga la barajul de la Mihailesti si va veti convinge. Spre coada lacului, rotativele si voblerele vor aduce la mal cleni frumosi, iar prin labirintul de stuf posesorii de barci pneumatice se vor simti ca in Delta, mai ales atunci cind stiuca le va ataca voblerul sau oscilanta. Prin zona unde Argesul intra in lac umbla multi bibani, atrasi de pestisorii care gasesc hrana din belsug aici.

Cei care nu mai pot fi entuziasmati cu una, cu doua pot merge spre baraj, acolo unde apa se adinceste, iar deschiderea lacului este maxima. Somnul este aici personajul principal in filmul cu trofee de exceptie, totul este sa insisti si... poate cine stie? Cea mai atractiva varianta este pescuitul de pe malul cu dale de beton, chiar daca peisajul acesta te duce cu gindul mai degraba la zona industriala decit la natura. Aveti aici loc destul sa mergeti in amonte si in aval explorind in evantai apa cu naluca. Stiuci si salai pindesc in aceste zone, iar secretul este sa fii cit mai mobil pentru a avea cele mai mari sanse de a gasi in timp util rapitorii.