In primul rand, prin revenirea la o distributie cu trei jucatori importanti, aceiasi ca la consultarile electorale din 2004: PD, PNL (atunci aliate, astazi rivale) si PSD, plus reprezentanta minoritatii maghiare, UDMR, alaturi de care a aparut PLD, factiunea desprinsa din PNL. Structura foarte debalansata in ultima vreme a campului politic, asa cum era ea indicata de sondaje, cu un partid, PD-ul prezidential, crescut la peste 40%, a suferit o corectie majora.
Al doilea simptom de echilibru: alunecarea sub pragul electoral a celor doua partide nationaliste, PRM si PNG. O premiera in istoria noastra postcomunista, pe baza careia ne-am putea imagina un Parlament de-a dreptul idilic, fara lideri populisti...
Care sa fie explicatiile acestui peisaj politic brusc reechilibrat? Si cat de autentic este el, de fapt?
La prima intrebare, raspunsul trebuie sa tina cont de specificul europarlamentarelor, care-i obliga pe castigatori sa iasa practic din ecuatia competitiei interne. Din acest motiv, nicaieri in statele membre ale Uniunii Continentale liderii principalelor formatiuni politice nu candideaza pentru Strasbourg. La fel, listele de la noi au cuprins nume de mai slaba rezonanta populara: fie voluntari din partide, putin sau deloc cunoscuti (majoritatea candidatilor), fie figuri deja specializate in reprezentarea internationala (cazurile cele mai cunoscute: Adrian Severin de la PSD si Gyorgy Frunda de la UDMR; europarlamentari din toamna lui 2006 confirmati acum: Roberta Anastase, Monica Iacob-Ridzi sau Marian Jean Marinescu de la PD, Daciana Sarbu de la PSD, Adina Valeanu de la PNL etc.), fie experti independenti, cu notorietate limitata de profilul lor "tehnocratic" (cazurile primilor doi de pe lista liberala: Renate Weber si Daniel Daianu). Cum partidele mari nu-si pot permite sa-si exileze liderii in strainatate, singurele exceptii au fost acum presedintii PLD si PNG, Theodor Stolojan si Gigi Becali, dintre care doar primul s-a implicat in campanie. Urmarea: liberal-democratii au inregistrat un rezultat peste cotatiile din sondaje. Becali - in schimb - a fost neasteptat de pasiv, poate pentru ca nu l-a atras cu adevarat perspectiva plecarii la Strasbourg, unde e de presupus ca nici macar el insusi nu se inchipuie in rol de "birocrat european", studiind vrafuri de expertize si rapoarte si conversand elegant in limbi straine, pe culoarele Parlamentului Continental sau la receptii protocolare.
Prin urmare, rezultatele din 25 noiembrie developeaza imaginea unei Romanii politice fara "vedete" populiste si fara "locomotive" electorale. O Romanie calma, asa cum e de obicei in intervalele dintre alegerile cu mize nationale, care, doar ele, agita apele si-i scot in prim-plan pe liderii populari si/sau agresivi. Ceea ce mai inseamna, in context, ca, implicandu-se in campanie, presedintele Traian Basescu a reusit sa personalizeze doar referendumul pentru votul uninominal (a carui invalidare e, de aceea, pentru el un esec personal), nu si europarlamentarele.
Sa nu ne iluzionam, insa! PRM si PNG au obtinut impreuna 9 procente si vor creste atunci cand se vor mobiliza pentru bataliile interne. Independentul Laszlo Tokes, cu un discurs nationalist radical, a fost sustinut de doua cincimi din electoratul maghiar. Formatiunile ramase sub prag cumuleaza aproape 18% dintre voturile exprimate. Iar 70% din electorat tace, deocamdata. Cand, la rundele urmatoare, pentru locale si parlamentare, vor reveni la ordinea zilei stridentele populiste si vor intra in actiune "locomotivele", peisajul va arata altfel...