Perspective sumbre pentru finantele lumii in 2008

Criza economica generata de colapsul din aceasta toamna al imprumuturilor imobiliare cu risc ridicat din SUA va continua si in 2008, cu reverberatiii majore in intreaga lume, si mai ales in Europa si Asia-Pacific, regiuni traditional legate de economia americana. Devalorizarea dolarului fata de euro si yenul nipon, ca si cotatiile record ale metalelor pretioase si petrolului induc o teama, in mare parte justificata, ca economia mondiala ar putea intra in recesiune, in ciuda ritmurilor inalte de crestere ale economiilor emergente, in primul rand ale Chinei si Indiei.
In Europa temerea principala se leaga de intarirea continua a euro fata de dolar si, mai ales fata de yuanul chinez, moneda care are un curs fix fata de dolarul SUA si, care pe cale de consecinta se devalorizeaza si el fata de moneda europeana creand un avantaj, sustin europenii nemeritat, produselor chineze exportate pe piata comuna europeana.
La randul ei, China nu doreste prabusirea economiei americane, care este principala destinatie a exporturilor sale, insa nici nu este pregatita sa permita o apreciere mai puternica a monedei sale, motiv pentru care a rezistat tutror presiunilor in acest sens ale oficialilor americani si europeni.
Criza imobiliar-bancara din SUA, departe de a fi un fenomen conjunctural, trecator, are radacini adanci care tin de insasi structura economiei americane. Dolarul SUA si odata cu el intregul sistem monetar international se afla literalmente pe marginea unei prapastii din care nu se stie cand si cum va iesi, nici cum va arata lumea dupa ce mutatiile in acest sistem se vor fi produs. In prezent, circa 80 la suta din rezervele valutare ale bancilor centrale din intreaga lume sunt constituite in biletul verde, insa din ce in ce mai multe tari importante, si in primul rand China si Rusia, au declarat ca vor proceda la o restructurare in sensul acordarii unei ponderi mai mari pentru alte valute, precum yenul nipon, francul elvetian sau euro, precum si in sensul cresterii rezervelor de aur. Aceste decizii vor conduce, insa, la devalorizarea si mai rapida a dolarului, iar Ben Shalom Bernanke (foto), directorul Rezervei Federale a SUA se afla in fata unei dileme imposibile, adica de a alege intre "rau" si "foarte rau". Daca va majora dobanda de interventie consecinta va fi intrarea imediata in recesiune a economiei, iar daca ar reduce-o, ar genera o inflatie galopanta care nu ar putea fi stavilita, in ultima instanta, decat tot prin majorarea ulterioara a dobanzilor.
Concret, economia SUA este vulnerabila din cel putin cinci puncte de vedere: al deficitului comercial, al celui bugetar, in ceea ce priveste supraindatorarea gospodariilor americane, prin imbatranirea demografica si prin dependenta mare de petrolul de import.
Statele Unite au unul dintre cele mai mari deficite comerciale din lume, generat in primul rand de relatia cu China. Anual SUA exporta marfuri in valoare de circa 700 de miliarde de dolari si importa de circa 1400 de miliarde, in conditiile unui PIB de aproape 14.000 de miliarde de dolari.
Deficitul bugetar, desi in scadere se cifra anul trecut la aproximativ 200 de miliarde de dolari, fiind grevat de costul razboaielor din Irak si Afganistan al caror "deviz" total, pentru perioadele 2003-2008 si, respectiv, 2001-2008 este estimat la aproape 800 de miliarde de dolari. Aceste cheltuieli sunt insa, calculate la un curs mediu al petrolului de circa 70 de dolari per baril, efectul recentei cresteri a aurului negru spre nivelul record de 100 de dolari pe baril urmand a fi cuantificat abia in 2008, cu consecinte directe in cresterea celor doua deficite. Un studiu elaborat de o echipa de specialisti americani condusa de Edmund Phelps, fost consilier al presedintelui Clinton si laureat Nobel, estimeaza costul acestor conflicte la peste 1.000 de miliarde de dolari, daca trupele americane vor fi mentinute, fie si la un nivel mai redus decat in prezent, pana in 2010. Echipa lui Phelps a evidentiat si componentele acestor costuri, pretul carburantilor si cazarmamentului fiind componente esentiale, alaturi de devizul tratamentelor medicale si psihiatrice de care beneficiaza si vor beneficia in viitor militarii americani raniti sau afectati psihic, dupa intoarcerea din misiune.
Datoria globala a SUA se ridica la nu mai putin de 50.000 de miliarde de dolari, adica peste 350 la suta din PIB, dintre care circa 9.000 de miliarde este datorie publica (64 la suta), 13.000 de miliarde este datoria gospodariilor americane, iar restul de 28.000 de miliarde revin sectorului corporatist si financiar. Toate acestea in conditiile unui nivel zero de economisire al gospodariilor americane. Pentru comparatie, in Europa de vest, din acest punct de vedere, cele mai mari probleme le are Italia, a carei datorie publica este de circa 104 la suta din PIB. Tratatul de la Maastricht impune statelor membre UE un nivel al datoriei publice de maximum 60 la suta din PIB.
Datoria gospodariilor americane este garantata imobilar pentru un echivalent de 9.000 de miliarde de dolari SUA (circa 70 la suta), iar criza din acest an, in cursul careia si-au pierdut casele achizitionate pe credit cateva zeci de mii de americani nu pare a fi decat inceputul. Valoarea medie a unei locuinte americane a fost de aproximativ 300.000 de dolari in 2007, fata de numai 200.000 in 2000, astfel ca activul imobiliar al SUA a crescut cu 50 la suta in 7 ani, rezultand, pe cale de consecinta, o crestere de 7.000 de miliarde de dolari a volumului ratelor de platit la creditele ipotecare. La o dobanda medie de 4 la suta pentru aceasta perioada, rezulta o injectie de 300 de miliarde de dolari pe an in economia americana, echivalentul cresterii economice a SUA in termeni reali, altfel spus cresterea neta, negenerata de inflatie.
O problema similiara se inregistreaza in cazul intreprinderilor americane. Acestea sunt mai putin supraevaluate decat in 2001(cand au avut loc celebrele falimente Enron si Worldcom, ce au contribuit, alaturi de evenimentele de la 11 septembrie la minicriza prin care a trecut atunci economia americana), insa nu au nici un fel de potential de apreciere. In potentiala lor crestere sunt "investite", insa sume uriase in termeni de credite acordate de banci. De exemplu, actiunile fondului de investitii Blackstone au o valoare de piata de 40 de miliarde de dolari, desi cotatia lor reala se apropie de zero daca toate investitiile isi vor mentine valoarea actuala.
Gigantul bancar al investitiilor, Goldman Sachs, a anuntat deja pierderi generate de criza imobiliara estimate intre 250-400 de miliarde de dolari, iar calculele companiei pentru reducerea creditarii economiei americane de catre intregul sistem bancar al SUA in 2008 se cifreaza la peste 2.000 de miliarde de dolari. Alti doi giganti ai sistemului bancar american, Citigroup si Merill Lynch au anuntat, la randul lor pierderi si si-au concediat directorii. Pentru a compensa pierderea contabila, estimata la 6,8 miliarde de dolari numai in trimestrul al treilea din 2007, Citigroup a fost nevoita sa vanda un pachet de 5 la suta din actiuni unui fond de investitii al emiratului Abu Dhabi, care a devenit astfel principalul actionar al celei mai mari banci din lume din punct de vedere al valorii activelor. Bursele din intreaga lume si in primul rand cea de pe Wall Street au fost grav afectate de criza imobiliara, redresarea cotatiilor survenind numai dupa interventii repetate si conjugate ale Fed, Bancii Japoniei si Bancii Centrale Europene (BCE) care au fost nevoite sa injecteze sute de miliarde de dolari sau euro in pietele pe care le supervizeaza.
Acest tablou, mai degraba sumbru, arata ca situatia este departe de a fi doar "o mica criza a imprumuturilor imobiliare cu risc ridicat" si ca, in realitate avem de-a face cu o economie americana care a functionat ani dezile pe baza de credite acordate in speranta unor venituri viitoare si care, in niciun caz nu isi va putea plati datoriile. Consecinta: disparisia pur si simplu a 50.000 de miliarde de dolari aflati in prezent in circulatie si prabusirea mai mult sau mai putin abrupta a dolarului. Pentru a intregi imaginea, asa-numita generatie "baby-boomers" de dupa razboi a inceput sa iasa din randul contribuabililor si sa intre in randul pensionarilor, cu tot ceea ce presupune acest lucru din punct de vedere financiar, adica o presiune suplimentara pe piata asigurarilor de viata si de sanatate.

"Unda de soc", propagata in Europa si Asia
Mai grav este, insa, faptul ca fenomene imobiliar-bancare similare se inregistreaza si in unele tari europene, precum Marea Britanie, Spania si Irlanda. Italia nu este expusa din punct de vedere imobiliar, dat fiind faptul ca in aceasta tara circa 70-80 la suta dintre cetateni sunt proprietari ai casei in care locuiesc, insa " cizma" este vulnerabila datorita defictului bugetar situat sensibil peste limita de 3 la suta impusa de apartenenta la zona euro si de datoria publica imensa: 104 la suta din PIB, fata de 60 la suta, limita maxim admisibila prevazuta in acelasi tratat.
In Marea Britanie, criza americana a condus deja la preluarea celei de-a opta banci din sistem, Northern Rock de catre un consortiu condus de grupul Virgin, insa viitorul nu prea "suna bine" pentru insula, desi lira sterlina este una din monedele bine acoperite in prezent.
In Franta, ca de altfel, si in Romania, situatia este oarecum diferita: desi preturile de piata imobiliara sunt aberant de mari (pastrand proportiile, in fiecare dintre cele doua state), problema se "rezolva" prin faptul ca multi rezidenti locuiesc in conditii necorespunzatoare. Cu precizarea ca, in cazul Romaniei, creditele imobiliare in euro asumate in anii 2003-2007 de multi romani prezinta un risc considerabil, atat din punct de vedere al riscului valutar (a se intelege al variatiilor bruste de curs euro/leu), cat si, mai ales, al iminentei majorarii dobanzilor atat la leu, cat si la moneda unica europeana.
Moneda unica nu va feri continentul de problemele monetare, dimpotriva, taria sa excesiva ameninta exporturile celor 13 state membre ale eurozonei, iar in cazul Germaniei si Frantei reducerea drastica a acestora ar echivala cu intrarea celor doua economii in recesiune.
In Asia, economia nipona, care recent a reusit sa iasa din lunga perioada de stagnare, va inregistra pierderi induse de criza imobiliara di SUA cifrate la numai 2,1 miliarde de dolari. Yenul nipon nu pare a fi, cel putin deocamdata, foarte afectat, el devenind una din valutele cautate de fondurile de investitii care evita in aceasta perioada pietele din SUA si din Europa.
Aceasta situatie s-ar putea, insa, schimba daca va fi afectata si cea de-a doua destinatie a exporturilor nipone, si anume piata chineza.
Dolarul slab ar putea da o grava lovitura celei de-a patra economii a lumii, exporturile chineze cifrandu-se, in 2006 la circa 1.000 de miliarde de dolari, reprezentand aproape o treime din PIB-ul de 2.700 de miliarde de dolari al gigantului asiatic in ascensiune. Din acest total, circa o treime se indreapta spre piata SUA, astfel ca Beijingul are motive serioase de ingrijorare. asta cu atat ,mai mult cu cat circa 800 de milioane de dolari din totalul de peste 1.400 care formeaza rezerva internationala chineza sunt plasati in certificate de valoare ale Trezoreriei SUA.

---

Despre autor: