Complice moral, poate chiar de facto la un asasinat, Constantin Balaceanu-Stolnici, academicianul mentor, merge netulburat inainte.

Fostul informator cu trei nume de cod, cel care va ramine in istoria delatiunii nationale la capitolul odiosilor incurabili, acad. Balaceanu-Stolnici mentorizeaza in continuare si declara senin ca nu-si mai aminteste ce a facut pentru Securitate. Asta cind nu minte, cu si mai multa seninatate, desi e pus in fata probelor care il acuza in calitatea sa de „Laurentiu" al Securitatii.

Balaceanu-Solnici declara ca nu l-a vizitat acasa, in Germania, pe fostul director al Departamenului romanesc al Europei Libere, Vlad Georgescu, in timp ce Mary Georgescu, vaduva acestuia, afirma ca viitorul academician i-ar fi vizitat de mai multe ori la München. In dosarele Securitatii, „Laurentiu" figureaza ca furnizor al planurilor casei in care a locuit Vlad Georgescu. Netulburatul mentor de ziar nu-si aminteste nici asta, la fel cum refuza sa-si aduca aminte ca a cerut sa fie facut academician in schimbul serviciilor pe care le-a adus Securitatii.

Ceea ce a recunoscut Stolnici, pus in fata evidentelor, a fost ca ar fi dat informatii despre strainii care veneau sa se trateze de batrinete la Institutul Anei Aslan. Dar si asta numai dupa ce a precizat in repetate rinduri ca delatiunile lui erau simple note de rutina, fara nimic compromitator sau periculos pentru cei turnati.

Balaceanu-Stolnici se numara printre cei in a caror sarcina era sa se intilneasca in strainatate cu „elementele ostile regimului". O alta misiune de calatorie de care trebuia sa se achite „Laurentiu" era sa afle cit mai multe despre activitatea angajatilor de la Europa Libera, cine erau cei cu care acestia aveau legaturi in tara si pe ce cai comunicau. Treaba pentru un om de incredere, bine dotat si probabil temeinic instruit pentru a nu se da de gol cu intrebari indiscrete.

In comparatie cu ticalosia informatorilor obisnuiti care intrau in simbria Securitatii, „boierul" a pus la bataie in plus capitalul de respectabilitate al Balacenilor, care au insemnat ceva in istoria romanilor. Cind se ducea in strainatate cu misie, academicianul de azi n-o facea in calitate de nea Costica medicul, ci profita de mostenirea unei respectabilitati pe care a terfelit-o si o terfeleste cu un cinism mai odios (sic!) decit al trogloditului sau superior, ex-generalul Plesita.