Cu ocazia implinirii a 10 ani de existenta a trupei Kumm, Eugen Nutescu (al doilea din dreapta, plan indepartat) si Kovacs Andras (primul din dreapta, plan indepartat), chitara-voce si pianul-sintetizator ale grupului, explica pentru Cotidianul ce inseamna sa te dedici doar muzicii, care sint riscurile pe care si le asuma si de ce au ales sa ramina in Romania.

In urma cu 10 ani, in luna octombrie, la Cluj, Kovacs Andras, pianist al comboului de jazz Short Cuts, si Eugen Nutescu, chitarist si vocalist al trupei rock Talitha Qumi, se revedeau dupa mult timp si hotarau sa compuna impreuna. Un an mai tirziu, se instala pe piata trupa Kumm, al carei nume provine de la cuvintul tatar pentru „nisip". De atunci pina acum cinta peste tot: din Laptarie pina in Timisoara si in Cluj, din Germania pina la Clubul Taranului. In ultimii ani au lansat citeva discuri, printre care „Moonsweat March" (2000), „Sapte Seri" compilation (2001), „Confuzz" (2002), „maxi single Yellow Fever" (2003), „Angels& Clowns" (2004), „Different Parties" (2006). Pe 29 octombrie anul acesta, Kumm a sarbatorit 10 ani in cadrul evenimentului „Kumm - 10 ani si 1.000 de chipuri", printr-un concert la Opera Romana. Din trupa fac parte Catalin Mocan - voce, Eugen Nutescu - chitara, Utu Pascu - bass, Csergo Dominic - tobe, Kovacs Andras - clape si Mihai Iordache - saxofon.

Ce e in capul vostru?

Si eu ma intreb.

Uite, despre viata, ce credeti?

Despre viata? Nu stiu. Nu functionam pe intrebari de astea, simple.

Despre filosofia de viata?

E, noi aici sintem cu din alea simple, incercam sa facem ce ne place. Pina la un anume punct, reusim.

Cum va dati seama ce va place si ce nu ?

Asta e o intrebare prea grea. Incerci si vezi. Ne-a placut sa cintam, da?

Ce nu v-a placut?

Eugen: Uite, nu mi-a placut sa muncesc intr-un cadru organizat, desi tot intr-un cadru organizat cint acum. Sintem o echipa, nu? Cind unul nu-si face treaba e nasol.

Andras: Mie nu mi-a placut scoala. Nu am fost bun la scoala, am dat si la facultate de vreo doua ori si am abandonat. Bine, cel mai nult imi doream sa cint in trupa si nu mai aveam timp de scoala, pe linga. Repetitii, concerte.

Sint lucruri de care nu ai nevoie ca sa cinti?

Uite, de programul facut de altii. Dar avem nevoie de programul facut de noi.

De fotbal aveti nevoie?

Sigur, de multe ori in studio incingem o miuta. Stii, in studio, se trage separat, nu tragem toti o data. Si cei care nu au treaba merg la un fotbal. Chiar si cu sticle de plastic.

De stiri?

Vrem sa stim. Nu vrem obsesiv sa stim ce se intimpla in fiecare moment, e adevarat. Bun, fiind multi, fiecare cu damblaua lui... unul, pe Internet, altul, pe teve. Ideea e ca atunci cind te vezi sa-ti faci treaba.

Cintatul e idee fixa?

Da, cintatul are ceva din chestia asta. Au trecut multi prin trupa si au plecat. Am avut oameni care au zis, totusi, a fost frumos, la revedere, ma duc la o firma. Da, pentru noi e singurul lucru pe care-l facem. Bun, nici noi nu stim cum ne-am decis. Era o joaca si apoi, brusc, ne-am trezit ca facem un lucru prea serios.

Aveti nevoie sa va spuneti cind o dati in bara?

Da, cind unul cinta fals avem nevoie sa i-o spunem. Ca la fotbal: „Ba, de ce nu ai pasat?".

Aveti nevoie sa stiti ce se intimpla in orasul asta?

Daca esti sincer cind creezi, te marcheaza tot ce e in jurul tau. Daca ar fi altul contextul, am cinta altfel. In Italia, am cinta in italiana.

Cintati in engleza, desi sinteti in Romania. Engleza e o lasitate?

Nu, e o optiune.

Va vindeti mai usor.

Nu, e o optiune artistica. 99% am crescut cu muzica in engleza. Toti. A venit natural.

Sinteti patrioti. Aveti nevoie de tara?

Sintem aici de bunavoie. Am ramas fiindca aici ne e bine, pina la un punct, bun, dar dupa aia tot ma simt bine. Mi-e bine cu oamenii. Ne e bine sa calatorim, dar sa raminem acolo nu ne atrage. Ne e bine aici, facem muzica si nu ne-am gindit unde ne-ar fi mai bine.

De parinti ati avut nevoie?

Nu cred ca vreun parinte e fericit ca feciorul lui cinta rock’n’roll, stii? Dar s-au obisnuit, ce sa faca. Toti zic: intra la facultate, termina facultatea! Noi sintem doi in Bucuresti, doi in Cluj, doi in Timisoara si mai stam in turnee pe la ceilalti pe acasa. Si vorbim cu mamele. Sint impacate. Uite, la Opera, cum am avut concertul, au venit special. Sint mindre. Daca tu o tii pe-a ta si esti serios, te respecta. Bun, ramine ceva dupa tine, nu? Un album. E altceva decit sa rezolvi un caz, ca avocat.

De risc aveti nevoie?

Risc e in continuu. Nu se traieste altfel. Dar e o chestie care la un moment dat depaseste vointa ta. Ne e clar acum ca nu mai putem trai fara sa cintam. Oricit de patetic suna... Uite, era un prieten, cinta jazz la chitara si s-a lasat. S-a facut taximetrist si tot nu s-a lasat, nu putea altfel, si-a facut o statie mica in taxi si mai studia intre doi clienti. Plus ca si-a facut o chitara mai scurta, din aia electrica incarcata de la bricheta, sa intre sub volan.

De gagici aveti nevoie?

Da.

Va lasa?

Ne lasa, le lasam. Dar asta nu ne e specific. Asta se intimpla si la avocati.

De prize aveti nevoie?

Stim sa le reparam, nu sintem din aia cu miini stingi prea multe. Stim sa schimbam o bujie, sa instalam un program.

De mincare aveti nevoie?

Pai, cum? Uite, punem bani impreuna si face Andras o oala mare de fasole.

Foamea e rea sau e buna?

E productiva. Daca esti prea satul, esti molesit.

De razboaie aveti nevoie?

Nu. Din pacate, omul nu poate trai fara ele. Nu stiu daca structura intima a omului s-a schimbat in vreun fel din primitivism pina azi. Lupta pentru putere il impinge catre orice. Lupta dintre doi masculi pentru doua gainuse frumoase. Pornind de la detalii inutile. Nu cred ca e o treaba ce se poate termina.

Hotii, violuri, omoruri? Poti compune fara sa stii de Elodia?

Oho, sigur putem trai fara Elodia. Nu ne ajuta cu nimic. Si nici Mailat din Italia. E foarte simplu. Tine de temperament si de chestia aia de care spunea Rousseau - „Omul e bun, societatea il face rau!": daca esti intr-o situatie devaforizata si ai un temperament bagaret, incerci sa faci niste scurtaturi sa ajungi unde vrei tu. Bun, cu violul nu o prea inteleg, cum poti sa faci ceva impotriva vointei celuilalt.

Destinul, firul scurt intre viata si moarte, va anima?

Astea ar trebui oricum. Sa dai in fiecare clipa ce este mai bun, chiar daca nu esti mereu in dispozitia necesara. Sa spui ca am fost predestinati sa cintam, asta e o prostie.

Cititi mai multe despre trupa Kumm pe www.cotidianul.ro/select