Traian Basescu a intreprins o vizita de stat in Spania. Desi domnia sa a beneficiat de protocolul dedicat unui presedinte, de pe agenda discutiilor au lipsit temele specifice unui sef de stat. Intreaga calatorie a fost cheltuita pentru a vedea si discuta problemele romanilor care lucreaza in Spania. Daca tinem cont si de gafa prin care Traian Basescu a administrat un ghiont italienilor, putem considera vizita drept o replica la cea intreprinsa de premier la Roma. Astfel, presedintele a sacrificat o vizita de stat pe altarul bataliei cu Guvernul si, mai ales, cu liderul PNL.


Am vazut recent, intr-o pelicula americana de la tv, o scena ale carei dedesubturi psihologice m-au amuzat. O creatoare de moda, apartinand lumii bogate dintr-un orasel, stand la coada la casa unui supermarket, se enerveaza ca o pereche trecuse inainte. La inceput sub forma unor observatii superioare, din varful buzelor, comportamentul doamnei o ia razna mai apoi: ii insulta pe cei care trecusera inainte, se cearta cu cel de la casa (un baietas), e gata-gata sa se ia la bataie cu managerul sosit la fata locului, tranteste cumparaturile, intr-un cuvant, isca un taraboi de care ii e rusine mai tarziu, cand ajunge la spital cu nasul rupt din ciocnirea furioasa cu o usa de sticla. De ce m-au amuzat resorturile psihologice ale scenei? Pentru ca ele trimiteau la logica fatala a unui scandal in care un om normal se cufunda de la un moment la altul sub biciul nervilor dezlantuiti.


Ceva asemanator s-a petrecut si cu Traian Basescu in relatia sa cu premierul Calin Popescu Tariceanu. Dupa ce a optat sa-l numeasca premier, Traian Basescu a crezut ca liderul PNL va fi un soi de camerista politica a domniei sale. A vazut ca premierul avea puncte de vedere proprii. Pentru a-si exprima supararea, a ridicat o spranceana. Calin Popescu Tariceanu s-a facut ca nu vede. Si-a vazut de ale lui. Traian Basescu a crezut ca premierul n-a inteles ca e suparat pe el. A inceput sa faca aluzii in public. Premierul, desi le pricepuse, nu le-a luat in seama. Traian Basescu s-a enervat. A inceput sa-l critice direct. Premierul i-a raspuns cu calm. Traian Basescu a replicat, atacandu-l fatis. Calin Popescu Tariceanu i-a raspuns, la fel.


Transformati in telespectatori de OTV, romanii s-au apucat sa urmareasca noua chelfaneala: o chelfaneala la nivel inalt. Dupa cum se purta Traian Basescu, puteai crede ca premierul o sa dispara de pe fata pamantului. Premierul i-a tinut piept. Mai grav, s-a implicat in afacerea suspendarii. Ca si in cazul cucoanei din film, in astfel de scandaluri pierde cel care se prinde in ele. Admitand ca la un moment dat Traian Basescu a ajuns intr-un punct al scandalului in care era limpede ca nu-l poate da jos pe Calin Popescu Tariceanu, ar fi fost normal ca domnia sa, amintindu-si ca e ditamai seful statului, sa se rupa din inclestare, sa-si indrepte vesmintele botite de tavaleala cu premierul si murmurand sorry! sa se intoarca la ipostaza sa constitutionala, de om deasupra partidelor. Fire impulsiva, neobisnuit in ultimul timp cu infrangerile, pus in balade de presa mogulilor smecheri, Traian Basescu si-a subordonat intreaga sa activitate confruntarii cu Calin Popescu Tariceanu. Marii barbati de stat n-au patimi muieresti. Lichidarea unui adversar nu devine scop in sine, ci mijloc pentru a-si atinge scopul. Pentru Traian Basescu lichidarea lui Calin Popescu Tariceanu a devenit scop in sine. Si astfel, cu toate energiile concentrate exclusiv pe batalia cu Guvernul, Traian Basescu si-a neglijat obligatiile de sef de stat. Daca ar fi fost un barbat politic intelept, domnia sa si-ar fi asumat ducerea la capat a unor obiective de interes national pe care doar presedintele si le putea asuma. Pe plan intern, doua dintre ele ­ Pactul pentru educatie si Progranul de sporire a populatiei - au fost doar enuntate fara a fi urmarite pana la capat. Pe plan extern, Traian Basescu avea un domeniu urias de manifestare. Toate obiectivele de interes national presupun implicarea presedintelui ca om deasupra partidelor, intruchipand interesele nationale.


Traian Basescu a continuat insa sa se rafuiasca nemilos cu PNL, ba chiar si cu alte partide. Referendumul pentru votul uninominal n-a fost convocat pentru ca Traian Basescu si-l avea drept obiectiv, ci pentru a mai da o lovitura PNL. Electoratul constient, educat politic, a sesizat asta. Si i-a administrat o lectie severa. O va intelege Traian Basescu? E o intrebare de al carei raspuns depinde viitorul sau politic.