Povestea acestei saptamåni este una dintre cele multe care incep bine si se termina aiurea, fara ca lumea sa se opreasca in loc din aceasta cauza. Proaspat nominalizat pentru sefia SIE, asa cum, de altfel, prevesteau blogurile de vreo doua saptamåni, Mihai Razvan Ungureanu pune in aceasta saptamåna un mare punct scurtei sale cariere politice. Poate pentru Claudiu Saftoiu, numirea la sefia SIE o fi insemnat un pas inainte. Pentru domnul Ungureanu insa, aceasta numire echivaleaza cu gararea definitiva in triajul politicii romånesti, loc de unde nu se mai iese decåt pentru defilarile de Ziua Nationala. Daca CDR ar fi cåstigat si alegerile din 2000, domnul Ungureanu ar fi fost inca de atunci ministru de externe, fara a fi obligat sa faca parte din niciun partid. De-abia in 2004, silit de imprejurari si de algoritmul Aliantei D.A., domnul Ungureanu a trebuit sa-si semneze aderarea la PNL. Departe de jocurile de culise, departe de gasca lingailor furibunzi, Razvan a crezut ca diplomatia si buna crestere ii pot tine spatele intr-un partid al oamenilor cu planuri pe termen scurt.