Politica externa a Romaniei

Admiterea in NATO si in Uniunea Europeana a adus noi provocari, nu doar cresteri salariale, in functie de resedinta misiunilor. In Europa sau la posturi, cum le numesc americanii, "with mosquitos", adica "cu tantari". Ca o paranteza, fie spus, ne-a mirat foarte tare faptul, ca atunci cand a fost incidentul, cu totul regretabil al iesirii vag-fals patriotice a presedintelui Camerei Deputatilor vizavi de interventia Ambasadorului Taubman, nici un diplomat sau macar analist cu expertiza in sistem nu a explicat marelui public cititor de ziare din Romania mecanismul de numire a ambasadorilor din Statele Unite. Apelul la coruptie si moralitate indus tafnos de fals virilul parlamentar roman nu are relevanta in SUA, din momentul in care la cele mai importante ambasade americane din Europa si din lume numirile se fac pe criterii politice dintre oamenii apropiati presedintelui in exercitiu si care au contribuit financiar in campaniile electorale. Este un lucru arhicunoscut, stiut, admis si legal. Sigur ca spre maraiala diplomatilor de cariera, care trebuie sa lupte si vaneze posturi cu cat mai putini "tantari".
Nu discutam daca este bine asa sau nu - cel putin avand o situatie materiala buna, ambasadorii americani nu mai asteapta ca personalul de serviciu sa faca bilantul resturilor adunate si ramase de la receptii, nu intram in detalii si meschinarii la care am fost martori directi... - dar asa functioneaza mecanismul diplomatic american. Titularul, om politic cu suprafata si multe contacte, colaboratorii imediati, oameni de expertiza tehnica, sa se ocupe de "bucataria", de gestionarea mecanismelor de functionare a misiunilor. Si merge. La noi e altfel, nu intram iar in alte detalii. Sa adaugam si sa repetam ca, astazi si acum, politica externa a Romaniei este mai importanta decat cea interna. Dincolo de interesele de partid(e). Chiar daca voturile se aduna de la nevoiasii natiunii, fara o buna, intensa si bine strunita corelare cu mecanismele internationale, financiare, economice, militare si politice o punem iar de mamaliga. Aici e buba, iar rezultatele mediocre ale diplomatiei romanesti, vizibile.
Din pacate ies la iveala cu supra de masura cu prilejul unor incidente grave. Cum a fost cu razboiul din Transnistria, ostaticii de la Bagdad, uciderea Giovannei Regianni sau cine stie ce gainarie de la vreo misiune care rasufla in presa. In general se lucreaza "cu capac" si, prin specificul muncii, trancaneala excesiva nu este binevenita. Poate ne-am latit excesiv cu aceste consideratii. Ideea rea si proasta ca diplomatia inseamna doar receptii si cocktail-uri este cu totul falsa si lasa loc multor speculatii si mistificari. Se tot fac anuale evaluari, corpul diplomatic se vrea primenit de noi "cadre", situatiile bilantiere arata bine, dincolo de intalnirile din luna septembrie, cand sefii de misiune dau ochii cu presedintele pentru a analiza starea de ansamblu a MAE. Cumva vag crispati, nu se stie niciodata ce iese, nu degeaba aminteste vorba populara "Sa nu stai in fata stapanului si in spatele calului!". Nicolae Iorga spune pe undeva, daca nu cumva in "Istoria comertului", ca 10 lei sunt bani, 10.000 sunt capital. Recentul incident dintre presedinte si ministrul sau de Externe, de la Madrid, ne atrage atentia, inca o data, asupra redescoperirii lumii romanesti de dincolo de granite. Caruia, pe buna dreptate, va trebui sa-i acordam atentia cuvenita. Si prin mecanismele MAE.

---

Despre autor: