Partid Popular sau 2004

Insumind, raidul electoral al minoritatii ignorate de mass-media a anuntat interesul direct pentru continutul viitorului. Regula traditionala a fost incalcata. Electoratul a indraznit sa scoata capul din prezent spre a-si imagina si a-si promova destinul.

Minoritatea prezenta la urne pe 25 noiembrie a schitat ierarhia politica pe care n-a avut voie s-o enunte sub un guvern distrugator de alegeri anticipate. Asta s-au ferit sa discute mediile de informare care v-au tinut cu "majoritatea tacuta" pe fata. Rezultatele alegerilor si ale referendumului au lasat in urma doua mesaje: protestul la adresa sistemului de lista si presiunea pentru o noua calitate a omului politic. Primul mesaj e de gasit in aria de dispersie formidabila a celor ce au spus da. Izolata intre limitele unui grup, aceasta dorinta ar fi fost parte a unui program politic. Prezenta la nivel de peste 70% in toate electoratele de partid, aceeasi dorinta e o realitate sociologica. Si al doilea mesaj forteaza clarificarea. Alegatorii au demolat pilonul politic nationalist.

Vadim, Becali si Voiculescu au fost scosi in afara cimpului politic european si national. Verdictul e cu atit mai remarcabil cu cit vine dupa un baraj propagandistic fioros in beneficiul celor trei. Inutil. Electoratul nationalist a clacat, generatia noua e imuna, iar lumpenul care a dat, o clipa, febra penegista a sondajelor e anarhic si nu are comportament electoral propriu-zis. Becali e proprietarul unei crize de nevi. Spatiul ideal de desfasurare a acestei stari e stadionul, nu urna de vot. In cazul Vadim: ospiciul.

O alta mutatie a facut tandari un mit recent al propagandei politice: regenerarea prin tineri. PIN, principalul vehicul al tinerismului demonstrativ, a fost respins sec. Electoratul cauta noutatea, dar nu crede in pachete de imagine. Din acest motiv, PLD a devenit marea surpriza a alegerilor. Th. Stolojan a adus voturi, dar asta nu explica 8 procente cucerite in 8 luni. E de crezut ca alegatorii care adulmeca noutatea inteleg prin asta competenta moderna pe care Valeriu Stoica o inspira cu usurinta.

Insumind, raidul electoral al minoritatii ignorate de mass-media a anuntat interesul direct pentru continutul viitorului. Regula traditionala a fost incalcata. Electoratul a indraznit sa scoata capul din prezent spre a-si imagina si a-si promova destinul. Gestul pune in discutie stabilitatea unui sistem ce va fi confruntat de o provocare masiva la viitoarele alegeri generale.

Mai intii insa, PD trebuie sa remarce noua realitate a spatiului politic. PD a cistigat, bazindu-se, aproape mistic, pe totemul Basescu. Insa PD ar trebui sa inteleaga ca miracolele repetate au darul de a produce minuni tot mai mici si atei tot mai multi.

PD si Basescu, inlantuiti intr-o mecanica electorala care trage la rame de trei ani, sint de asemenea muritori. PD risca sa devina un partid prea cunoscut inaintea unor alegeri care se vor purta urit cu cunostintele vechi. La urmatoarele alegeri, PD trebuie sa poarte un element clar de noutate. Europenele au sugerat calea. Succesul PLD trebuie sa duca la negocieri autentice, in vederea lansarii unui Partid Popular. Evident, traiectoria ideala va fi obstructionata de egoisme si interese speciale in ambele partide.

Dar alternativa e revenirea la fragmentarea arbitrata de PSD. Ne-am reintoarce, dupa ani de uzura, in 2004.

---

Despre autor: