Påna la alegerile europarlamentare, deputatul Daniela Buruiana parea perechea divina a senatorului C.V. Tudor. Ii imita gesturile cu o rezolutie inalta, ii copia discursul cuvånt cu cuvånt, aducea cu clona lui perfecta. Parea ca nimeni si nimic nu i-ar putea desparti, incåt Alcibiade si Alcibideasa lui erau uniti pe vecie. Daniela Buruiana intrase atåt de adånc sub pielea stilului de exprimare al liderului PRM, incåt parea crescuta acolo, facea parte din ambientul tribunului, era aerul pe care el il expira patetic, ura lui fata de unguri, care ii fremata maiestuos in nari, tiradele justitiare cu care mitralia restul clasei politice, stantele pe care le scanda militareste in oficiosul PRM.

Dusul rece al colapsului electoral i-a transformat pe Zeus si Hera in cei mai inversunati dusmani. In cautare rapida de vinovati pentru dezastru, tribunul si-a indreptat privirea spre cel mai apropiat colaborator al sau. Logodna lor sacra de ieri, hierogamia lor care a sadit invidie påna si in inima perechilor divine a cristalizat in romboedri de ura pura. Executia deputatului Buruiana a fost sumara ca erbicidarea neg hinei.