Autorul pe care Cotidianul vi-l aduce miine se considera nascut din mezaliante: are stramosi englezi, dar si nationalisti irlandezi, si scrie despre traumele politicii separationiste.

Mare parte din universul literar al lui Sebastian Barry este inspirat din trecutul familiei sale, in special de figurile celor doi bunici ai sai.

Cel matern, maior in armata britanica, i-a transmis povestile despre visul imperialist, iar bunicul patern, profesor de arta si nationalist convins, insurat totusi cu fiica unui ofiter britanic, i-a impartasit importanta mostenirii sale irlandeze. Dupa cum declara, in urma cu doi ani, pentru cotidianul „The Guardian", Barry e catolic din partea ambilor parinti, insa are si o gluma in aceasta privinta: „Mi-am luat masurile de precautie, casatorindu-ma cu o protestanta". Cu o asemenea familie compusa din numeroase mezaliante, Barry si-a exprimat neintrerupt, prin literatura sa, credinta in reconciliere si in pace in Irlanda.

Atit dramaturgia, cit si proza lui Barry reflecta sentimentul de datorie al autorului fata de familia sa. In mare masura, scriitorul isi plaseaza fanteziile in trecutul Irlandei, declarind ca tentativele sale de a aborda contemporaneitatea nu au sfirsit prea bine: piesa satirica „Hinterland", in care presa a recunoscut figura prim-ministrului irlandez Charles Haughey, a stirnit polemici aprinse la Dublin, autorul fiind intens criticat dupa premiera.

Desi a scris atit de mult despre destinul irlandezilor si despre trecutul tarii sale, Barry sustinea, intr-un interviu publicat in „The Guardian", ca i-a luat destul de mult timp sa-si formeze o pozitie politica fata de situatia Irlandei. Bombardamentele de la Dublin, din 1974, pe cind Barry era student, l-au socat atit de profund incit a parasit tara, traind o perioada in Franta si in Grecia. O buna parte din traumele acelui episod le-a sublimat prin romanul „Calea cea lunga", despre care a afirmat ca l-a scris din nevoia de a-si aminti: i s-a parut ca participarea voluntara a atitor irlandezi la Primul Razboi Mondial (unii inrolindu-se cu speranta ca victoria le-ar fi adus independenta, altii, din simpatii unioniste) a fost ignorata ani la rind de catre istorici, care au preferat sa promoveze ideea unei actiuni nationaliste. Aceasta perspectiva i-a atras lui Barry nenumarate critici, fiind acuzat de revizionism extremist si de naivitate politica.

Sebastian Barry vorbeste despre romanul „Calea cea lunga" pe www.cotidianul.ro/select