Cronicarii de teatru stiu ce pericol inseamna pentru un actor succesul imens cu un rol sau cu o secventa dintr-un spectacol. Actorul smulge aplauzele salii si chiar ale criticii prin felul in care-si sufla mucii pe scena. Daca nu e puternic, dar mai ales daca e dependent de aplauze ca de un drog, actorul va incerca de acum incolo sa vare in toate rolurile interpretate o secventa in care-si sufla mucii. Va incerca asta chiar si daca-l joaca pe Hamlet. Ceva asemanator s-a petrecut si cu Traian Basescu in campania pentru Referendum. Si nu intamplator.


Domnul presedinte e o natura histrionica nu numai prin facilitatea cu care plange in direct la tv din orice, dar si prin dependenta de succesul la public. Nu o data am semnalat ca Traian Basescu e in stare sa sacrifice un mesaj politic serios de dragul scandalului mediatic. Simtind cu deznadejde ca discursul sau n-are nici o sansa sa-i aduca rating, domnia sa il coloreaza cu o declaratie scandaloasa sau cu un gest desucheat. Inainte de a ajunge presedinte, Traian Basescu a repurtat succese colosale cu aceasta maniera nonconformista de a fi. Formula era adecvata perfect la conditia sa de politician de Opozitie blocat mediatic. Pentru a sparge boicotul mediatic, impus de un PSD care stapanea presa prin publicitatea de stat, dar si prin santajarea patronilor, Traian Basescu avea nevoie de declaratii si gesturi socante pana la stupefactie. Nonconformismul facea parte dintr-o ipostaza mai larga de actor politic. La vremea respectiva, domina viata publica Partidul Stat, PSD. Formatiunea de guvernamant se infatisa drept un Goliat strivitor, dar greoi in reactii. Fata de acest Urias birocratic mediocru, dar infricosator prin puterea detinuta, cea mai buna ipostaza de luptator era cea a lui David. Mai bine decat Theodor Stolojan, el insusi un FSN-ist naparlit, Traian Basescu avea avantajul miscarilor rapide, al inteligentei seducatoare pentru publicul urban, educat, strain, ca si azi, PSD-ului. Politician de instinct, Traian Basescu a adoptat cat ai clipi ipostaza lui David care se lupta cu Goliatul. Desigur, PSD-ul nu era chiar un Goliat sau, ma rog, era un Goliat cam natang. Totusi, ipostaza asumata de Traian Basescu era in perfecta concordanta cu imaginea publica a PSD.


Cu aceasta ipostaza, Traian Basescu a repurtat un succes electoral incredibil. Ajuns presedinte, domnia sa n-a sesizat ca opinia publica il percepe intr-o noua ipostaza: cea de sef al statului, de Conducator situat deasupra iarmarocului politic intern. Domnia sa a continuat sa exerseze formula care ii adusese succesul electoral incredibil. Si cum ipostaza de David are nevoie de un Goliat, domnia sa a pornit in cautarea Goliatului cu care sa lupte. A optat la inceput pentru PSD. Fostul partid de guvernamant a fost infatisat ca un pericol urias si acum, dupa ce pierduse alegerile. Din nefericire pentru Traian Basescu, PSD a intrat in cosmarul confruntarilor interne. Iti venea sa-i plangi de mila, nu sa-l urasti! Traian Basescu a intuit rapid schimbarea si, renuntand la PSD in teatrul luptei sale cu Goliatul, a optat succesiv pentru alti dusmani: coruptii, grupurile de interese nelegitime, cei 322, mogulii din presa, oligarhii. Rand pe rand, identificarea acestora drept Goliati cu care agerul David se bate a esuat lamentabil. Numai un idiot putea crede ca seful statului, omul care are in maini procurorii, agentii serviciilor secrete, presa, doua partide, PD si PLD, o parte a PSD, e un David care se lupta cu Goliatul. Ultimul adversar ales de Traian Basescu pentru a fi infatisat drept un Capcaun cu care domnia sa trebuie sa se bata a fost asa-zisa clasa politica.


Luand locul Partidului-Stat, clasa politica a fost infatisata ca un Goliat pe care David de la Cotroceni si-a propus sa-l rapuna in aplauzele Poporului. Acestei ipostaze, care o repeta pana la greata pe cea din campania din 2004, i-au corespuns mijloacele electorale folosite in urma cu trei ani: indemnuri stupide, gen Hai la curatenie!, porecle neinspirate ("listaci"), cuvinte pe cat de mari, pe atat de gaunoase (cea de-a doua Revolutie, dupa cea din decembrie 1989), robotul la care raspundea presedintele inregistrat. Pentru batalia cu un PSD greoi, neadecvat la modernitate, aceste mijloace aveau, cum ar fi spus Camil Petrescu, substantialitate. Pentru batalia cu asa-zisa clasa politica, aceste mijloace au pacatuit prin ridicol.

Ce om inteligent putea sa-l ia in serios pe cel mai puternic om din Romania in ipostaza de Praslea care se bate cu Zmeul? La trei ani de la victoria din 2004, Traian Basescu n-a realizat ca e seful statului. Nici nu va realiza, deoarece, daca si-ar asuma ipostaza de Sef al statului, Traian Basescu ar trebui sa faca totusi ceva. Prefera, in continuare, sa dea din gura.