Pentru ca la noi chestiunea de amor si literatura au ramas o problema de viata si de moarte. Nu zice Zita zguduita din tatani: Eram ambetata absolut. <<Dramele Parisului>> cate au iesit pana acum, le-am citit de trei ori. Ce sa fac? N-aveam ce citi.
Elodia nu mai avea trai cu mitocanu' si a iesit halima. Mizerabilul i-a tinut drumul ca sa-i faca un atac. Momentan, avocata nu e de gasit. Au ramas in urma ei cateva fotografii, cativa stropi de sange, reviste, "De ce iubim femeile", manjite de noroi si sange. Nelinistile cu care isi cauta dragostea. Printre resturi de uniforma. Prin vremi, femeia romana a fost cam iutisoara la grade, pusca si vipusca. Nu importa ca e militian ori sepepist. Conteaza ca e organ. Vorba lui Nenea Iancu: Vezi tu spanga asta? Acum nefericita s-a impiedicat de-o cioaca. Sau de o casta care imparte grade, suturi si amenzi. O casta implicata de 18 ani in furturi, contrabanda, afaceri oneroase, droguri, carne vie si crime. In decembrie 1989, sefii lui Cioaca au tras in oameni. Au executat intocmai si la timp ordinul. D-aia astazi sunt sefi si subalternul Cioaca poarta in portbagaj un intreg arsenal. Ce es' copil? Daca vine iar revulutia ori lasata secului? Daca vine iarasi vreun zevzec si pune in primejdie casta care terorizeaza prin incompetenta, abuz, agresivitate si marlanie. Daca le pune in pericol literatura? Pai nu zgarie ei zilnic procesul-verbal al platitorului de taxe ce se cuvine sa achite si amenzi spre burdihanul organului? E drept, Cioaca nu e gras. Cioaca e tras ca prin inel. Cioaca scrie frumos. Cioaca e sensibil. Cioaca molfaie guma. Cioaca bea cafea. Cioaca e copil. Cioaca e Habarnam in Tara Minunilor. Cioaca e nevinovat. Cioaca are Peugeot. Iar universul copilaros al organului trebuie ocrotit. Cu ciucalata si BMW. Nu e Cioaca organul?! Aceasta este problema poporului telespectator roman si a unei natiuni europene la 18 ani de la revulutie: Justitia si organul aureolate de pasiunea pentru bani, terenuri si literatura. Cum se intalnesc marile spirite! Iar noi mergem la Iunion sa vedem comédiile alea in direct de le zice... Parol, tato, sa ma-ngropi! Da' sa nu ma gaseasca procuratura!
Romania era o tanara natiune capabila, frumusica, micuta si cam fasneata. S-a luptat, a invatat, a razbit, a incercat si ea cand cu unul, cand cu altul, a fost mireasa, a fost amanta, a fost tradata, a mai si tradat, a fost si mama, dar de cele mai multe ori vaca. O vaca buna de muls si de transat. In urma ei au ramas bucati zvarlite prin rapi si vagi pete de sange. Au nume ciudate: Basarabia, Gojdu, OMV, Romtelecom, Apa Nova, Har-Cov si o limba straina: romana. Pentru ca la noi chestiunea de amor si literatura au fost si au ramas o problema de viata si de moarte. Prin pungi abandonate afli peisaje cu tarancute eterne si fascinante, cu ogoare trita si grane fanita, cu codrii de arama si arginti verestoi, cu corabii oachese si marineli ochiosi, cu ape minerale si titei, cu Posta Romana si Rosia Montana. In rest: ghiocul, birlicul si speraclul, palinca si carnatul, Cioaca, organul si ignatul. Sensibila si mioritica, tanara natiune, in curand, nu va mai fi de gasit. Ramane organul: militian, deputat, senator, ministru ori presedinte.
Organul nu citeste, dar ii decoreaza pe scriitori pentru ca se dau in vant dupa grade si decoratii. Ca femeia romana dupa pusca si vipusca. Decoratia pe sicriu e specialitatea lui Cioaca. De 1 decembrie, Romania si Elodia trebuie decorate numaidecat "in grad de mare cruce". Repede, post-mortem si uninominal.