Azi iarna vrajbei noastre s-a schimbat, prin soarele cu dinti din 25 noiembrie, in completa nepasare...

La Bucuresti, au iesit la votul din 25 noiembrie cam 20% dintre electori. Dintre toate unitatile administrative ale Romaniei, Capitala a fost cea din urma in privinta participarii la vot. Statistica arata ca Bucurestiul este cel mai prosper oras al tarii, cu locuitorii cei mai educati si cu populatia cea mai informata in privinta daraverilor politicesti. Bucurestiul este esantionul cel mai pur al urbanului din Romania. In acest sens, cazul Capitalei se sustine perfect la nivel national, caci, in intreaga Romanie, alegatorii activi la 25 noiembrie au venit din spatii neurbane. Bucurestiul din 25 noiembrie inseamna un abandon al exercitiului democratiei, desi nici un alt oras din Romania nu s-a bucurat mai mult de beneficiile ei. De ce au fost bucurestenii nepasatori?

Orasul arata oribil, desi e populat de cei mai fericiti dintre romani. Sentimentul cetateanului ca e chinuit inutil de o autoritate autista e mai acut la Bucuresti decit in orice alta parte a tarii. Avem aici o primarie care nu stie cum sa faca viata urbei suportabila, dar stie foarte bine cum sa ne exaspereze pe toti. Avem aici un Guvern plin de ministri ridicoli, bieti yo-yo care se cred cezari. Avem aici un Parlament plin de oameni care incaseaza bani degeaba. Nu e vorba despre refuzul de a raspunde temelor lansate de politicieni, e vorba despre refuzul de a coopera cu autoritatea. La Bucuresti, deficitul de democratie e maxim, desi nivelul de trai e cel mai ridicat. La Bucuresti, oamenii s-au atomizat si au pierdut cu totul sentimentul solidaritatii largi. Bucurestenii au iesit la vot cind au simtit ca ceea ce au de spus conteaza. In 2004, electoratul de tip bucurestean a salvat Romania de napasta unui regim Nastase. Acum, nimic nu mai era de salvat.

Stim deja ca democratia isi permite luxul unei largi populatii indiferente politic. E bine ca e asa. Eu cred ca daca jumatate dintre alegatori sint indiferenti fata de politica, e foarte bine. E normal, iar normalitatea, cit e ea de mediocra si plicticoasa, trebuie sa fie idealul fundamental al democratiei. Dar cind 80% dintre electori sint indiferenti, situatia e alarmanta. Urmarind la Realitatea discutiile de dupa inchiderea urnelor, imi dau seama ca nici unul dintre politicienii de virf ai Romaniei nu are solutii pentru aceasta situatie.

Dl Severin explica, citind bizar legea, ca cei care nu au venit la referendum se contabilizeaza la „nu". Altcineva explica, dupa fragile clisee sociologice, ca absentii spun, de fapt, acelasi lucru ca si prezentii. In fine, penibila doamna Sandru striga la toata lumea, surprinsa de ceea ce stie de multa vreme toata lumea: PIN are cam 1%. Vazind-o, imi spun a mia oara ca electoratul, ca personaj colectiv, stie bine ce face. Spectacolul ar fi simpatic, daca uitam ca se desfasoara in Bucuresti, pe 25 noiembrie. Daca ne aducem aminte, totul e de-a dreptul deprimant. Divortul dintre bucuresteni si politicieni pare a fi irevocabil. Bucurestenii refuza sa-i mai inteleaga pe politicieni, iar politicienii nu sint in stare sa-i inteleaga pe bucuresteni. Oare ce anume va putea dezgheta orasul acesta, devenit Siberie politica?

P.S. Si un prilej de amuzament. Dintre sectoarele bucurestene, cel mai absent a fost sectorul 5, dominat de vajnicul primar Vanghelie, celebru organizator de chermeze menite sa atraga poporul spre PSD. Patania fostului primar bacauan, caruia poporul i-a mincat cirnatii, dar i-a votat contracandidatul, nu a fost priceputa de primarul care este.