N-am inteles niciodata de ce toti oamenii ar fi egali, mai mult decit in fata vesniciei.

Ca simpli muritori, barbati sau femei, nu ne nastem deloc cu aceeasi inzestrare genetica. Selectia naturala face ca familiile de europeni supravietuitori ai cumplitei plagi din 1340 sa fie mai rezistente bacteriologic decit populatiile endogamice ale batrinului continent. Nu crestem cu totii sub protectia acelorasi valori: cultura abstinentei prelungeste viata unora, in timp ce pentru altii pasiunile distructive aduc sfirsitul mai aproape. Nu sintem egali ca inteligente: nimeni nu poate maslui scorul la testele IQ din marele concert al vietii. Sintem profund inegali chiar si in fata legii: plata avocatilor experti in detalii procedurale masoara potenta financiara si mai putin gradul de inocenta a inculpatului. Sintem riguros inegali din pricina destinului national: cetatenii canadieni pot calatori, contra cost, pe Luna, in timp ce triburile din Caucaz isi croiesc ultimul descalecat.

Nu sintem egali nici in daruri personale: unuia i s-au dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul. De aici si diferenta dintre Colegiul privat Eton si o scoala generala din Ferentari. Ierarhii sociale imposibil de rasturnat peste noapte (altfel decit intr-un registru maoist) ii fac pe unii beneficiari ai prosperitatii, in timp ce altii agonizeaza in saracie. Unii copii invata de mici limbi straine, in timp ce adulti priponiti abia vorbesc propria limba materna. Sintem inegali in fata oglinzii: cosmetica nu va ascunde niciodata adevarul crud al nasterii omului sub zodia frumusetii, a comunului sau a uritului. Sistemul medical nu e mai putin selectiv. In Germania, cancerul la prostata isi condamna jumatate dintre pacienti la moarte, in timp ce in SUA optzeci de procente au sanse de vindecare. Lupta fata de virusul HIV, coruptia politica, incalzirea globala sint si ele inegal conduse in Marea Britanie, China sau in Malawi.

Fiecare om este chemat sa rezolve suferinta cauzata de aceste banale statistici ale realitatii. Nu toate inegalitatile naturale sint oportune asa cum cele mai multe egalizari etatiste sint neavenite. Este insa important sa ne reamintim mereu de absurditatea utopiei „dreptatii universale" pe care socialistii cu fata umana sint tentati s-o promoveze prin abolirea evidentei.

Mihail Neamtu este cercetator in Stiinte Umaniste.