Am privit si eu, ca orice roman mai mult sau mai putin interesat de politica, transmisiunile in direct de la sectiile de votare, rezultatele partiale ale prezentei la vot si, in final, declaratiile facute de liderii partidelor politice dupa anuntarea exil -poll-ului. E clar, baietii astia vorbesc o limba politica din precambrianul tranzitiei si au impresia ca ceea ce numesc ei „alegator" sau „cetatean" e un soi de idiot infometat care sta cu gitul incordat in fata televizorului asteptind sa i se spuna banalitati despre prosperitate, salarii, nivel de trai si alte gogosi nedospite. Boc vorbeste ca un tonomat care delireaza in termeni optimisti. Am impresia ca in creierul lui locuieste un pitic fara personalitate care invirte o flasneta ce emite fraze triumfaliste despre cit de bine e, dar mai ales cit de bine va fi. Geoana pare un activist fara elan, care se chinuieste sa arate la tribuna un pic mai bine decit arata in oglinda din baia proprie, unde, dupa toate aparentele, isi exerseaza mimica de social democrat convins si aerul de politician intransigent. Stolojan are alura unui robot industrial dintr-o hala dezafectata, care si-a regasit oarecum rostul intr-un mic atelier de facut frazeologie pentru societatea de consum. Tariceanu e tern ca un costum la moda de pe vremea lui Kim Ir Sen ajuns, nu se stie cum, pe un podium la o parada din Parisul de azi. Inevitabil ma intreb: oare oamenii astia nu-si dau seama ca, in comparatie chiar si cu ce zice Andreea Banica Senior, ceea ce spun nu ne atrage atentia.